CENTRALIZARE, centralizări, s. f. Acțiunea de a centraliza și rezultatul ei; centralizație; spec. proces de unire a mai multor unități economice (mai mici) în mari unități economice. ◊ Centralizarea capitalului = formarea unor capitaluri mai mari prin unirea unor capitaluri mai mici. – V. centraliza.

centralizare sf [At: PRETORIAN, DR. C. 57 / Pl: ~zări / E: centraliza] 1 Unire a unor elemente disparate într-un tot Si: centralizat¹ (1), centrare (1), centrat¹ (1), concentrare. 2 Subordonare față de o conducere unică Si: centralizat¹ (2), centralizație. 3 Înscriere a unor date într-un centralizator (4) Si: centralizat¹ (3). 4 (Spc; îs) ~a capitalului Proces de formare a unor mari capitaluri prin unirea capitalurilor mai mici.

CENTRALIZARE, centralizări, s. f. Acțiunea de a centraliza și rezultatul ei; centralizație; spec. proces de unire a mai multor unități economice (mai mici) în mari unități economice. ♦ Centralizarea capitalului = formarea unor capitaluri mai mari prin unirea unor capitaluri mai mici. – V. centraliza.

CENTRALIZARE, centralizări, s. f. Acțiunea de a centraliza și rezultatul ei; concentrare. Centralizarea mijloacelor de producție și socializarea muncii ajung la un punct în care ele devin incompatibile cu învelișul lor capitalist. Acesta e sfărîmat. Ceasul din urmă al proprietății private capitaliste a sunat. Expropriatorii sînt expropriați. MARX, C. I 674. Maiorul sosi abia după trei zile. De atunci tot organizează. E vorba de un birou statistic, de repartizare, centralizare etc. C. PETRESCU, I. I 110. Centralizarea capitalului = proces (caracteristic societății capitaliste în faza imperialistă) de creștere a capitalului prin înghițirea micilor capitaluri de către marii capitaliști, prin absorbirea întreprinderilor mici de către întreprinderi mari. Centralizarea [capitalului] completează opera acumulării prin aceea că îi pune pe capitaliștii industriali în situația de a extinde scara operațiunilor lor. MARX, C. I 562. Acumularea capitalului era însoțită în același timp de concentrarea și de centralizarea sa. MARX, C. I 581.

CENTRALIZARE, centralizări, s. f. Acțiunea de a centraliza și rezultatul ei; concentrare. ◊ Centralizarea capitalului = proces (caracteristic societății capitaliste în faza imperialistă) de creștere a capitalului prin înghițirea micilor capitaluri de către marii capitaliști și prin absorbirea întreprinderilor mici de către întreprinderile mari.

CENTRALIZARE s.f. Acțiunea de a centraliza. ♦ Formă de organizare a statului în care există o singură suveranitate, un singur parlament și guvern și un singur sistem de instanțe judecătorești; concentrare. ◊ Centralizarea capitalului = proces de creștere a capitalului prin înghițirea micilor capitaluri de către marii capitaliști și a întreprinderilor mici de către marile întreprinderi. [< centraliza].

CENTRALIZARE s. f. acțiunea de a centraliza; concentrare. ◊ organizare a statului în care există o singură suveranitate, un singur parlament și guvern și un singur sistem de instanțe judecătorești. ♦ a capitalului = creștere a capitalului prin absorbirea micilor capitaluri de către marii capitaliști, sau prin unirea mai multor capitaluri într-unul singur. (< centraliza)

centralizațiune sf vz centralizație

*centralizațiúne f. Acțiunea de a centraliza. – Și -áție, dar ob. -áre.

centralizare s. f., g.-d. art. centralizării; pl. centralizări

centralizare s. f., g.-d. art. centralizării; pl. centralizări

centralizare s. f., g.-d. art. centralizării; pl. centralizări

Centralizare ≠ descentralizare