CENTRALIZARE, centralizări, s. f. Acțiunea de a centraliza și rezultatul ei; concentrare. Centralizarea mijloacelor de producție și socializarea muncii ajung la un punct în care ele devin incompatibile cu învelișul lor capitalist. Acesta e sfărîmat. Ceasul din urmă al proprietății private capitaliste a sunat. Expropriatorii sînt expropriați. MARX, C. I 674. Maiorul sosi abia după trei zile. De atunci tot organizează. E vorba de un birou statistic, de repartizare, centralizare etc. C. PETRESCU, Î. I 110. Centralizarea capitalului = proces (caracteristic societății capitaliste în faza imperialistă) de creștere a capitalului prin înghițirea micilor capitaluri de către marii capitaliști, prin absorbirea întreprinderilor mici de către întreprinderi mari. Centralizarea [capitalului] completează opera acumulării prin aceea că îi pune pe capitaliștii industriali în situația de a extinde scara operațiunilor lor. MARX, C. I 562. Acumularea capitalului era însoțită în același timp de concentrarea și de centralizarea sa. MARX, C. I 581.