14 definiții pentru cenotaf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cenotáf sn [At: DA / Pl: ~e / E: lat cenotaphium] Monument funerar în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se află în altă parte.

CENOTÁF, cenotafe, s. n. Monument funerar ridicat în amintirea unei persoane decedate ale cărei oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut. [Pl. și: cenotafuri] – Din fr. cénotaphe, lat. cenotaphium.

CENOTÁF, cenotafe, s. n. (Livr.) Monument funerar ridicat în amintirea unei persoane decedate ale cărei oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut. – Din fr. cénotaphe, lat. cenotaphium.

CENOTÁF, cenotafe, s. n. (Livresc) Monument funerar ridicat în amintirea unei persoane decedate, ale cărei oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut. Obiceiul de a ridica cenotafe datează din antichitate.

CENOTÁF, cenotafe, s. n. (Livresc) Monument funerar ridicat în amintirea unei persoane care a decedat și ale cărei oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut. – Fr. cénotaphe (lat. lit. cenotaphium).

CENOTÁF s.n. Monument funerar construit în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se găsește în altă parte. [Pl. -fe. / < fr. cénotaphe, cf. gr. kenos – gol, taphos – mormânt].

CENOTÁF s. n. monument funerar în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se găsește în altă parte. (< fr. cénotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)

CENOTÁF ~e n. Monument funerar înălțat în memoria unei persoane dispărute sau decedate în altă parte; mormânt gol. /<fr. cénotaphe, lat. cenotaphium

cenotaf n. mormânt gol, monument ridicat în onoarea unui mort, al cărui corp nu s’a putut afla.

*cenotáf n., pl. e și urĭ (vgr. kenotáphion, d. kenós, gol, și táphos, mormînt). Mormînt gol în memoria unuĭ mort al căruĭ corp nu s’a găsit, cum ar fi un soldat căzut în luptă (Romaniĭ obișnuĭaŭ să facă asemenea morminte).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cenotáf s. n., pl. cenotáfe/cenotáfuri

cenotáf s.n., pl. cenotáfe / cenotáfuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CENO-2 „gol, deschis”. ◊ gr. kenos „vid, gol” > fr. céno-, it. id., germ. id. > rom. ceno-.~taf (v. -taf), s. n., monument funerar ridicat în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se găsește în altă parte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

cenotáf, cenotafuri s. n. (Livr.) Monument funerar ridicat în amintirea unor persoane ale cărei oseminte se află în alt loc sau au dispărut. Frecvent în arta occidentală, în arta medievală din țările române apare numai excepțional (ex. monumentul funerar al lui Nicodim de Tismana). – Din lat. cenotaphium, fr. cénotaphe.

Intrare: cenotaf
cenotaf1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cenotaf
  • cenotaful
  • cenotafu‑
plural
  • cenotafe
  • cenotafele
genitiv-dativ singular
  • cenotaf
  • cenotafului
plural
  • cenotafe
  • cenotafelor
vocativ singular
plural
cenotaf2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cenotaf
  • cenotaful
  • cenotafu‑
plural
  • cenotafuri
  • cenotafurile
genitiv-dativ singular
  • cenotaf
  • cenotafului
plural
  • cenotafuri
  • cenotafurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cenotaf

  • 1. Monument funerar ridicat în amintirea unei persoane decedate ale cărei oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Obiceiul de a ridica cenotafe datează din antichitate.
      surse: DLRLC

etimologie: