14 definiții pentru celt (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CELT, -Ă, celți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o veche populație europeană care a locuit în Galia (de unde s-a extins apoi și în alte regiuni); gal1. 2. Adj. Celtic. ♦ (Substantivat, f.) Limbă aparținând unei familii de limbi indo-europene vorbite, în Antichitate, de vechii gali și, astăzi, de bretoni, irlandezi, scoțieni, galezi. – Din fr. celtes.

celt, ~ă smf [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: fr Celtes] 1 Persoană care făcea parte dintr-o veche populație europeană care locuia în Galia (de unde s-a extins și în alte regiuni) Si: gal1. 2-3 a Celtic (1-2).

CELT, -Ă, celți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o veche populație europeană care a locuit în Galia (de unde s-a extins apoi și în alte regiuni); gal1. 2. Adj. Celtic. – Din fr. Celtes.

CELT, -Ă, celți, -te, s. m. și f. Persoană făcînd parte dintr-o veche populație europeană care a locuit la început în Galia.

CELT, -Ă, celți, -te, s. m. și f. Persoană făcînd parte dintr-o veche populație europeană care a locuit în Galia (de unde s-a extins apoi și în alte regiuni). – După fr. celte.

CELT ~tă (~ti, ~te) m. și f. ist. Persoană care făcea parte din triburile răspândite în Europa apuseană și centrală. /<fr. Celte

țilți[1] smp vz celt

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Celți pl. neam mare indo-european care în sec. III a. Cr. ocupa o mare parte a Europei centrale. El coprindea pe Gali, Britani, Caledoni și Hiberni. Azi numără 3 ½ mil., răspândiți in Bretania, Scoția și Irlanda.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

celt adj. m., s. m., pl. celți; adj. f., s. f. celtă, pl. celte

celt adj. m., s. m., pl. celți; adj. f., s. f. celtă, pl. celte

celt s. m., adj. m., pl. celți; f. sg. céltă, pl. célte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CELT s., adj. 1. s. gal. 2. adj. v. celtic.

CELT s., adj. 1. s. gal. 2. adj. celtic, galic. (Trib ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CELT, -Ă (< fr., lat.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și s. f. (la m. pl.) Triburi indo-europene, care formau în milen. 1 î. Hr. majoritatea populației din Europa apuseană și centrală; sînt creatorii culturii La Tène. În sec. 5-3 î. Hr., triburi celtice au migrat spre E și SE (și în România). ♦ Persoană care aparținea acestei populații. 2. Adj. Celtic.

Intrare: celt (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celt
  • celtul
  • celtu‑
plural
  • celți
  • celții
genitiv-dativ singular
  • celt
  • celtului
plural
  • celți
  • celților
vocativ singular
  • celtule
  • celte
plural
  • celților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

celt, celțisubstantiv masculin
celtă, celtesubstantiv feminin

  • 1. Persoană făcând parte dintr-o veche populație europeană care a locuit în Galia (de unde s-a extins apoi și în alte regiuni). DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: gal
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.