15 definiții pentru cavalerie (armată)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cavalerie1 sf [At: LET. II, 75/21 / A și: ~rie / Pl: ~ii / E: rs кавалерия] 1 (Mil) Armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de luptă și transport Si: călărime, cavalerime (11), (înv) călărășie, călărășime (1-2). 2 (Îs) ~ ușoară Cavalerie (1) pentru explorări, cercetări. 3 (Îs) ~ grea sau de rezervă Cavalerie (1) pentru atac. 4 (Îs) ~ de linie Cavalerie (1) de luptă. 5 Unitate militară din cavalerie (1). corectată

CAVALÉRIE1, cavalerii, s. f. Parte a armatei care folosește calul ca mijloc de luptă și de transport al luptătorilor; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate; cavalerime; călărime. – Din rus. kavaleriia, germ. Kavallerie.

CAVALÉRIE1, cavalerii, s. f. Parte a armatei care folosește calul ca mijloc de luptă și de transport al luptătorilor; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate; cavalerime; călărime. – Din rus. kavaleriia (vine din it.).

CAVALÉRIE1, (rar) cavalerii, s. f. Parte a unei armate care se compune din soldați călări; grup compus din astfel de soidați. Printre cavalerii și artilerii se arătau, în goană scrîșnind, din negură, tancurile. CAMILAR, N. I 8. Intrase în cavalerie și cu mare greutate a stat și acolo cîtva timp. CONTEMPORANUL, IV 299. – Pronunțat: -ri-e.

CAVALÉRIE1, cavalerii, s. f. Parte a armatei compusă din soldați călări; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate. – Rus kavaleriia (< it.).

CAVALERÍE2 (Mil.) Armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de luptă și de transport. ♦ Unitate militară din această armă. [Gen. -iei. / < rus. kavaleriia, it. cavalleria].

CAVALÉRIE2 s. f. armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de deplasare și de luptă. (< rus. kavaleriia, fr. cavalerie)

CAVALÉRIE1 ~i f. 1) Ansamblu de trupe constând din soldați călări; călărime; cavalerime. 2) Grup de soldați făcând parte din acest ansamblu de trupe. [Art. cavaleria; G.-D. cavaleriei; Sil. -ri-e] /<rus. kavalerija, it. cavalleria

cavalerie f. trupă de soldați călare: cavaleria română se compune din 26 regimente (11 de roșiori, 14 de călărași și 1 de escortă); fiecare regiment are 4 escadroane și un pluton afară din rânduri; cavalerie ușoară, pentru explorațiuni; cavalerie grea sau de rezervă, pentru atac; cavalerie de linie, ține mijlocul intr’aceste două.

*cavalérie f. (rus. kavalériĭa, fr. cavalerie, d. it. cavalleria). Călărime, trupă de soldațĭ călărĭ. (Cavaleria românească se compune din roșiorĭ și călărașĭ și un regiment de escortă regală).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cavalérie1 (parte a armatei) (-ri-e) s. f., art. cavaléria (-ri-a), g.-d. art. cavalériei; pl. cavalérii, art. cavalériile (-ri-i-)

cavalérie (parte a armatei) s. f. (sil. -ri-e), art. cavaléria (sil. -ri-a), g.-d. art. cavalériei; pl. cavalérii, art. cavalériile (sil. -ri-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAVALÉRIE s. (MIL.) călărime, (înv.) cavalerime, călărășie, călărășime.

CAVALERIE s. (MIL.) călărime, (înv.) cavalerime, călărășie, călărășime.

Intrare: cavalerie (armată)
cavalerie1 (armată) substantiv feminin
  • silabație: -ri-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cavalerie
  • cavaleria
plural
  • cavalerii
  • cavaleriile
genitiv-dativ singular
  • cavalerii
  • cavaleriei
plural
  • cavalerii
  • cavaleriilor
vocativ singular
plural

cavalerie (armată)

  • 1. Parte a armatei care folosește calul ca mijloc de luptă și de transport al luptătorilor; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate.
    exemple
    • Printre cavalerii și artilerii se arătau, în goană scrîșnind, din negură, tancurile. CAMILAR, N. I 8.
      surse: DLRLC
    • Intrase în cavalerie și cu mare greutate a stat și acolo cîtva timp. CONTEMPORANUL, IV 299.
      surse: DLRLC

etimologie: