13 definiții pentru caval (fluier; -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cavál1 sn [At: ODOBESCU, S. I, 229 / Pl: ~e / E: tc kaval] Fluier mare ciobănesc făcut din lemn de paltin sau de alun, cu 5-6 găuri împărțite în două grupe Cf fluierar, fluieroi.

cavál2 sn [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: nct] Șănțuleț prin care trece apa între straturile de legume.

CAVÁL1, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. – Din tc. kaval.

CAVÁL1, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. – Din tc. kaval.

CAVÁL1, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. În zori mă duc pe o margine de rîu Și stau și scot cavalul de la brîu. COȘBUC, P. I 288. [Zăpada] prin aer se propagă ca un vis de primăvară Ce-ar zîmbi din flori de piersic și răsunet de caval. MACEDONSKI, O. I 163. Și cavalul tot s-aude De departe, trist și vag; E o doină de la stînă. DEMETRESCU, C. 56. Merg pe cale Tot cîntînd, Din cavale Șuierînd. TEODORESCU, P. P. 679.

CAVÁL1, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. – Tc. kaval.

CAVÁL ~e n. Instrument muzical, asemănător cu fluierul, dar mai mare ca acesta, făcut din lemn de paltin sau de alun. /<turc. kaval

caval n. fluier mare ciobănesc cu viersul duios: în caval de jale ’mi cânta POP. [Turc. KAVAL].

cavál n., pl. e (turc. alb. bg. kavál). Fluĭer mare cĭobănesc (64 c.m.) cu șase găurĭ în grupe de cîte treĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cavál1 (fluier) s. n., pl. cavále

cavál2 (șănțuleț) s. n., pl. caváluri

cavál (fluier) s. n., pl. cavále


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cavál (cavale), s. n. – Fluier ciobănesc cu cinci găuri. – Mr. căval. Tc. kaval (Șeineanu, II, 96; Meyer 184; Lokotsch 1135); cf. alb. kavali, bg., sb. kaval.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

caval, fluier* mare cu „dop” și cinci găuri pentru degete, cu sunet moale, catifelat. Este răspândit în Oltenia, Muntenia, Dobrogea și prin S Moldovei. În partea de mijloc a Moldovei, prin c. se înțelege fluierul mare fără dop și cu șase găuri.

Intrare: caval (fluier; -e)
caval (fluier; -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caval
  • cavalul
  • cavalu‑
plural
  • cavale
  • cavalele
genitiv-dativ singular
  • caval
  • cavalului
plural
  • cavale
  • cavalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)