CAVAL¹, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. În zori mă duc pe o margine de rîu Și stau și scot cavalul de la brîu. COȘBUC, P. I 288. [Zăpada] prin aer se propagă ca un vis de primăvară Ce-ar zîmbi din flori de piersic și răsunet de caval. MACEDONSKI, O. I 163. Și cavalul tot s-aude De departe, trist și vag; E o doină de la stînă. DEMETRESCU, C. 56. Merg pe cale Tot cîntînd, Din cavale Șuierînd. TEODORESCU, P. P. 679.