cataliză sf [At: DA / Pl: ~ze / E: fr catalyse] Mărire a vitezei unei reacții chimice, sub influența unor catalizatori (1).

CATALIZĂ, catalize, s. f. Acțiunea prin care se grăbește sau se încetinește o reacție chimică, cu ajutorul unor catalizatori.

CATALIZĂ, catalize, s. f. Acțiunea prin care se grăbește sau se încetinește o reacție chimică, sub influența unor catalizatori. – Fr. catalyse (<gr.).

CATALIZĂ s.f. Acțiune produsă asupra unei reacții chimice de către un catalizator sau, în general, de către un agent fizic sau chimic. [< fr. catalyse, cf. gr. katalysis – desfacere].

CATALIZĂ s. f. accelerare sau întârziere a unei reacții chimice sub influența unor catalizatori. (< fr. catalyse)

CATALIZĂ ~e f. Proces de modificare a vitezei reacțiilor chimice cu ajutorul unui catalizator. /<fr. catalyse

*catalíză f., pl. e (vgr. katá-lysis, disolvare. V. ana-liză). Fiz. Chim. Influență numaĭ pin simplu contact fără a-șĭ perde vre-o proprietate orĭ a fi influențat, grăbirea uneĭ reacțiunĭ pin simplu contact. V. catatiple.

cataliză s. f., g.-d. art. catalizei; pl. catalize

cataliză s. f., g.-d. art. catalizei; pl. catalize

cataliză s. f., g.-d. art. catalizei; pl. catalize

cataliză

CATALIZĂ NEGATIVĂ s. v. anticataliză.

CATALIZĂ NEGATIVĂ s. (CHIM.) anticataliză.

CATALIZĂ (< fr.; {s} gr. katalysis „descompunere”) s. f. Proces fizico-chimic prin care se modifică viteza unei reacții chimice în prezența unui catalizator. Termenul a fost introdus (1836) de J.J. Berzelius.** C. negativă = c. în care viteza de reacție este micșorată de catalizator. C. pozitivă = c. în care viteza de reacție este accelerată de catalizator. C. omogenă = c. în care reactanții și catalizatorul constituie un sistem omogen, format dintr-o singură fază. C. eterogenă = c. în care reactanții și catalizatorul se află în faze diferite.