13 definiții pentru cartona


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cartona vt [At: DA / Pzi: ~néz / E: fr cartonner] 1 A lega o carte, un caiet etc. în scoarțe de carton1 (1) Si: a broșa. 2 A asigura o hartă, o planșă etc. în scoarțe de carton1 (1) de pânză, de piele etc.

CARTONÁ, cartonez, vb. I. Tranz. A lega o carte, un caiet etc. în scoarțe de carton1 (1); a broșa. ♦ A asigura o hartă, o planșă etc. cu un suport protector de carton1, sau, p. ext., de pânză, de piele etc. – Din fr. cartonner.

CARTONÁ, cartonez, vb. I. Tranz. A lega o carte, un caiet etc. în scoarțe de carton1 (1); a broșa. ♦ A asigura o hartă, o planșă etc. cu un suport protector de carton1, sau, p. ext., de pânză, de piele etc. – Din fr. cartonner.

CARTONÁ, cartonez, vb. I. Tranz. A lega (o carte, un caiet, un registru etc.) în scoarțe de carton.

CARTONÁ, cartonez, vb. I. Tranz. A lega o carte, un caiet etc. în scoarțe de carton1 (1) sau, p. ext., de pânză, de piele etc. – Fr. cartonner.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cartoná (a ~) vb., ind. prez. 3 cartoneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CARTONÁ vb. a lega, (rar) a scorți, (Transilv.) a compacta. (~ o carte.)

CARTONÁ vb. I. tr. A lega (o carte, un caiet etc.) în coperte de carton sau (p. ext.) de pânză, de piele etc. [< fr. cartonner].

CARTONÁ vb. tr a lega (o carte, un caiet etc.) în coperte (de carton/1/). (< fr. cartonner)

A CARTONÁ ~éz tranz. (cărți, caiete, registre etc.) A înzestra cu o copertă de carton (de pânză, de piele etc.). /<fr. cartonner

*cartonéz v. tr. (fr. cartonner). Pun scoarțe de carton (maĭ supțirĭ) uneĭ cărțĭ. V. scorțesc.

cartoná vb., ind. prez. 1 sg. cartonéz, 3 sg. și pl. cartoneáză

CARTONA vb. a lega, (rar) a scorți, (Transilv.) a compacta. (~ o carte.)

Intrare: cartona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cartona
  • cartonare
  • cartonat
  • cartonatu‑
  • cartonând
  • cartonându‑
singular plural
  • cartonea
  • cartonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cartonez
(să)
  • cartonez
  • cartonam
  • cartonai
  • cartonasem
a II-a (tu)
  • cartonezi
(să)
  • cartonezi
  • cartonai
  • cartonași
  • cartonaseși
a III-a (el, ea)
  • cartonea
(să)
  • cartoneze
  • cartona
  • cartonă
  • cartonase
plural I (noi)
  • cartonăm
(să)
  • cartonăm
  • cartonam
  • cartonarăm
  • cartonaserăm
  • cartonasem
a II-a (voi)
  • cartonați
(să)
  • cartonați
  • cartonați
  • cartonarăți
  • cartonaserăți
  • cartonaseți
a III-a (ei, ele)
  • cartonea
(să)
  • cartoneze
  • cartonau
  • cartona
  • cartonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)