12 definiții pentru carou


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caróu sn [At: I. GOLESCU, C., ap. DA ms / Pl: ~ri / E: fr carreau] (Mpl) Pătrățel imprimat pe (sau țesut în) unele stofe, format din dungi de altă culoare decât fondul.

CARÓU, carouri, s. n. (De obicei la pl.) Pătrățel imprimat pe (sau țesut în) unele stofe, format din dungi de altă culoare decât fondul. – Din fr. carreau.

CARÓU, carouri, s. n. (De obicei la pl.) Pătrățel imprimat pe (sau țesut în) unele stofe, format din dungi de altă culoare decât fondul. – Din fr. carreau.

CARÓU, carouri, s. n. (Mai ales la pl.) Pătrățel imprimat sau țesut în unele stofe, format din dungi de altă culoare. Țesături vărgate și cu carouri.

CARÓU, carouri, s. n. Pătrățel imprimat pe (sau țesut în) unele stofe, format din dungi de altă culoare decât fondul. – Fr. carreau.

CARÓU s.n. Pătrățel imprimat sau țesut pe unele stofe. [< fr. carreau].

CARÓU s. n. pătrățel imprimat sau țesut pe unele stofe. (< fr. carreau)

CARÓU ~ri m. la pl. Pătrățel imprimat sau țesut pe o stofă, format din dungi de altă culoare decât fondul. Costum din stofă în ~ri. /<fr. carreau


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caróu (pătrățel) s. n., art. caróul; pl. caróuri

caróu (pătrățel) s. n., art. caróul; pl. caróuri

caro, -rale (în jocul de cărți), -rouri (pătrățele).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caróu (caróuri), s. n.1. Pătrat. – 2. Dală, placă de pardoseală. – 3. Geam, sticlă. – 4. La cărțile de joc, una din cele două culori roșii, însemnată cu romburi. – Var. caro; careu, s. n. (pătrat), carea, s. f. Fr. carreau; folosirea este oarecum specializată (carou pentru cărțile de joc, careu, pentru formațiunile militare sau de gimnastică).

Intrare: carou
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carou
  • caroul
  • carou‑
plural
  • carouri
  • carourile
genitiv-dativ singular
  • carou
  • caroului
plural
  • carouri
  • carourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carou

  • 1. de obicei (la) plural Pătrățel imprimat pe (sau țesut în) unele stofe, format din dungi de altă culoare decât fondul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Țesături vărgate și cu carouri.
      surse: DLRLC

etimologie: