17 definiții pentru caro

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARÓ s. n. Culoare la cărțile de joc, însemnată prin romburi roșii; tobă. – Din fr. carreau.

caro1 i [At: BARONZI, L. 150 / A: nct[1] / E: rrm caro] (Arg) Fugi!

  1. Indicație de accent necunoscut, dar forma de bază este evidențiată cu accent. — Ladislau Strifler

caro2 sn [At: ALEXANDRESCU, M. 265 / V: (înv) ~ra sf / Pl: ~rale / E: fr carreau] Una dintre cele două culori roșii la cărțile de joc, însemnată cu romburi. modificată

CARÓ, carale, s. n. Una dintre cele două culori roșii la cărțile de joc, însemnată cu romburi. – Din fr. carreau.

CARÓ, carale, s. n. Una dintre cele două culori roșii ale cărților de joc, însemnată prin romburi. Așteptam pe riga de caro, și-mi iesă cel de ghindă. ALECSANDRI, T. I 343.

CARÓ, carale, s. n. Una dintre cele două culori roșii ale cărților de joc, însemnată cu romburi. – Fr. carreau.

CARÓ s.n. Culoare roșie la cărțile de joc, însemnată prin romburi. [Pl. -rale. / după fr. carreau].

CARÓ s. n. culoare la cărțile de joc, cu romburi roșii. (< fr. carreau)

CARÓ ~ále n. (la cărțile de joc) Culoare roșie reprezentată printr-un romb. [Art. caroul] /<fr. carreau

carò n. (pl. carale) una din cele patru colori la cărțile de joc: mi-a ieșit zece ochi de caro AL. (= fr. carreau).

*caró n. fără pl. (fr. carreau, d. lat. quadrellum, dim. d. quadrum, pătrat. V. cadru). Una din colorile cărților de joc: asu de caro.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!caro (culoare la jocul de cărți) s. n., art. caroul; pl. carale

caro (culoare la jocul de cărți) s. n., art. caroul; pl. carale/ carouri

caró (culoare la jocul de cărți) s. n., art. caróul; pl. carále

caro, -rale (în jocul de cărți), -rouri (pătrățele).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CARÓ s. tobă. (~ la cărțile de joc.)

CARO s. tobă. (~ la cărțile de joc.)

Intrare: caro
caro1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N80)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caro
  • caroul
  • carou‑
plural
  • carale
  • caralele
genitiv-dativ singular
  • caro
  • caroului
plural
  • carale
  • caralelor
vocativ singular
plural
caro2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caro
  • caroul
  • carou‑
plural
  • carouri
  • carourile
genitiv-dativ singular
  • caro
  • caroului
plural
  • carouri
  • carourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

caro, carale / caro, carourisubstantiv neutru

  • 1. Culoare la cărțile de joc, însemnată prin romburi roșii. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: tobă
    • format_quote Așteptam pe riga de caro, și-mi iesă cel de ghindă. ALECSANDRI, T. I 343. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.