captivitate sf [At: LB / Pl: ~tăți / E: fr captivité, lat captivitas] 1 Privare de libertate Si: capturare, prindere, reținere, robire, sechestrare. 2 Stare în care se află un om captiv (1) Si: arest, prizonierat, robie. 3 Perioadă în care un om este captiv (1)

CAPTIVITATE, captivități, s. f. Faptul de a fi captiv; starea în care se află un om lipsit de libertate; prizonierat, robie. ◊ (Mai rar, fiind vorba despre animale) Este interzisă deținerea de vînat în captivitate, fără aprobarea Ministerului Gospodăriei Silvice. B. O. 1953, 37.

CAPTIVITATE s. f. Faptul de a fi captiv; starea în care se află un om captiv. – Fr. captivité (lat. lit. captivitas, -atis).

CAPTIVITATE s.f. Lipsă de libertate; prizonierat. [Cf. fr. captivité, lat. captivitas].

CAPTIVITATE s. f. faptul de a fi captiv; privare de libertate; prizonierat. ◊ stare de izolare a unor animale de mediul lor natural. (< fr. captivité, lat. captivitas)

CAPTIVITATE ~ăți f. Stare a celui captiv; prizonierat. [Art. captivitatea; G.-D. captivității] /<fr. captivité, lat. captivitas, ~atis

captivitate f. 1. starea celui captiv; 2. fig. servitute, robie.

*captivitáte f. (lat. captivitas, -átis). Starea celuĭ captiv, prinsoare.

captivitate s. f., g.-d. art. captivității

captivitate s. f., g.-d. art. captivității

captivitate s. f., g.-d. art. captivității

CAPTIVITATE s. 1. v. prizonierat. 2. robie, sclavie, (livr.) servitute, (rar) sclavaj, (înv.) pradă, robire, robitură, sclavism, șerbie. (~ evreilor, în antichitate.)

CAPTIVITATE s. 1. prizonierat, (rar) prizonierie, (înv. și pop.) prinsoare, robie, (înv.) robiciune, robime, robire. (Ostașul a stat în ~ doi ani.) 2. robie, sclavie, (livr.) servitute, (rar) sclavaj, (înv.) pradă, robire, robitură, sclavism, șerbie. (~ evreilor în antichitate.)

Captivitate ≠ libertate