15 definiții pentru capitel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornamentată), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă. – Din it. capitello, lat. capitellum.

capitél sn [At: MACEDONSKI, O. IV, 60 / Pl: ~uri / E: it capitello, lat capitellum] Partea superioară, mai groasă (și ornată) a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă Si: (înv) bașlâc, cap (132), căpătâi (19), căpețea.

CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornată), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă. – Din it. capitello, lat. capitellum.

CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, ieșită în relief și de obicei ornată, a unei coloane sau a unui pilastru. Stîlpii cu capiteluri albe. MACEDONSKI, O. IV 60. ◊ (Poetic) Iarna... pe trunchiuri negre pune Capiteluri de zăpadă. TOPÎRCEANU, S. A. 31.

CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornată) a unei coloane sau a unui pilastru. – It. capitello (lat. lit. capitellum).

CAPITÉL s.n. Partea superioară a unei coloane, semicoloane sau a unui pilastru, pe care se sprijină arhitrava. [Pl. -luri, -le. / < it. capitello, cf. lat. capitellum].

CAPITÉL s. n. partea superioară a unei coloane, a unui pilastru, pe care se sprijină arhitrava. (< it. capitello, lat. capitellum)

CAPITÉL ~uri n. arhit. Partea de sus (ornamentală) a unei coloane pe care se sprijină arhitrava. /<lat. capitellum

capitel n. Arhit. partea superioară a unei coloane sau a unui pilastru: capitel doric, ionic.

*capitél n., pl. e și urĭ (lat. capitellum, dim. d. caput, cap. V. căpețel). Partea de sus, ornată, a uneĭ coloane, a unuĭ dulap ș. a. V. bașlic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capitél (element de arhitectură) s. n., pl. capitéluri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

capitél (capitéluri), s. n. – Partea superioară a unei coloane. It. capitello (sec. XIX).

Intrare: capitel
capitel1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitel
  • capitelul
  • capitelu‑
plural
  • capiteluri
  • capitelurile
genitiv-dativ singular
  • capitel
  • capitelului
plural
  • capiteluri
  • capitelurilor
vocativ singular
plural
capitel2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitel
  • capitelul
  • capitelu‑
plural
  • capitele
  • capitelele
genitiv-dativ singular
  • capitel
  • capitelului
plural
  • capitele
  • capitelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capitel

  • 1. Partea superioară, mai groasă (și ornamentă), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Stîlpii cu capiteluri albe. MACEDONSKI, O. IV 60.
      surse: DLRLC
    • poetic Iarna... pe trunchiuri negre pune Capiteluri de zăpadă. TOPÎRCEANU, S. A. 31.
      surse: DLRLC

etimologie: