CAPELMAISTRU, capelmaiștri, s. m. Dirijor al unei formații muzicale sau al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capelmaistru] – Din germ. Kapellmeister.

capélmaistru sm [At: T. POPOVICI, ap. DA ms / A și: capelmaistru / Pl: ~iștri / E: ger Kapelmeister] 1 Dirijorul unei capele² (1). 2 Șef de orchestră. 3 (Spc) Dirijorul unei fanfare militare.

CAPÉLMAISTRU, capelmaiștri, s. m. Dirijor al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capelmáistru] – Din germ. Kapellmeister.

CAPELMAISTRU, capelmaiștri, s. m. (Învechit) Dirijor al unei orchestre miri; șef al unei fanfare militare. – Pronunțat: -mais-tru.

CAPELMAISTRU, capelmaiștri, s. m. (Înv.) Dirijor al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capelmaistru] – Germ. Kapellmeister.

CAPELMAISTRU s.m. (Rar) Dirijor (al unei orchestre, al unei fanfare). [< germ. Kapellmeister].

CAPELMÁISTRU s. m. 1. prim interpret (violonist) al unei orchestre. 2. dirijor al unei orchestre mici, al unei fanfare. (< germ. Kapellmeister)

CAPELMÁISTRU ~ștri m. 1) Dirijor al unei orchestre mici. 2) Dirijor al unei fanfare militare. /<germ. Kapellmeister

capel-maistru m. cel ce dirijează cântarea într’o biserică, într’o orchestră de muzică (la un teatru, la un bal).

*capel-máĭstru m. (germ. kapellmeister, maestru de capelă [muzică], fr. maître de chapelle. Barb. Șef de muzică (de orhestră saŭ de fanfară).

!capelmaestru/(înv.) capelmaistru (desp. -mais-) s. m., art. capelmaestrul/capelmaistrul; pl. capelmaeștri/capelmaiștri, art. capelmaeștrii/capelmaiștrii

capelmaistru (-mais-) s. m., art. capelmaistrul; pl. capelmaiștri, art. capelmaiștrii

capelmaistru s. m. → maistru

capelmaistru, -ștri.

capelmaestru (capelmaistru) (< germ. Capellmeister) 1. Interpret de primă importanță al unei capele* instrumentale. V. concert-maestru. 2. Dirijor* de orch., de fanfară (6).

capelmaistru, capelmaiștri s. m. (intl.) 1. șeful unei bande de hoți. 2. infractor temut / periculos.