16 definiții pentru capelă (biserică)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cape1 sf [At: (a. 1820) URICARIUL XIV, 131 / Pl: ~le / E: it capella] 1 Biserică mică (într-un castel, într-o școală, într-un cimitir etc.) fără parohie Si: paraclis. 2 Parte a unei biserici care adăpostește altarul. 3 Încăpere într-o clădire, cu un altar, în care se poate oficia slujba religioasă.

CAPÉLĂ2, capele, s. f. Biserică mică, izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.); paraclis. ♦ (În bisericile catolice) Parte care adăpostește un altar secundar. – Din it. cappella.

CAPÉLĂ2, capele, s. f. Biserică mică, izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.); paraclis. ♦ Parte a unei biserici care adăpostește altarul. ♦ Încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. – Din it. cappella.

CAPÉLĂ2, capele, s. f. Biserică mică (de obicei într-un cimitir etc.). Pastorul pleacă la capela ce era pe o stîncă aproape de casă. GHEREA, ST. CR. I 253. La 25 martie [Ipsilante] intră triumfal în București, trage la casa Belului... face o rugăciune în capela din fundul curții. GHICA, S. 106.

CAPÉLĂ2, capele, s. f. Biserică mică (într-un cimitir etc.); paraclis. – It. cappella.

CAPÉLĂ1 s.f. 1. Bisericuță, paraclis. ♦ Altar lateral al unei biserici. ♦ Încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. 2. Grinda superioară a unui cadru de lemn care susține tavanul unei lucrări miniere. [< it. cappella, germ. Kapelle].

CAPÉLĂ s. f. 1. biserică mică, paraclis. ♦ altar lateral al unei biserici. ♦ încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. 2. formație vocală sau instrumentală a unei capele (1) sau curți princiare. ♦ grup de coriști. ♦ orchestră de proporții reduse; fanfară (militară). 3. grinda superioară a unui cadru de lemn care susține tavanul unei lucrări miniere. (< it. cappella, /2/germ. Kapelle)

CAPÉLĂ2 ~e f. 1) Biserică mică dintr-un cimitir; paraclis. 2) Loc într-o încăpere rezervat pentru rugăciuni; paraclis. /<it. cappella

capelă f. 1. biserică mică (la catolici): din paraclis făcut-a capelă luterană AL.; 2. orchestră (mai ales de dame).

2) capélă f., pl. e (it. cappella, locul unde se păstra gluga și moaștele unuĭ sfînt, dim. d. cappa, glugă; fr. chapelle; mlat. cappella. V. capelă 1, capot, șapcă). Bisericuță, paraclis (într’un cimitir, castel, cazarmă saŭ aĭurea): capela românească de la Baden-Baden. Trans. Buc. (după germ. kapelle, fr. chapelle, muzicanțiĭ uneĭ bisericĭ). Orhestră saŭ fanfară, bandă de muzicanțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capélă s. f., g.-d. art. capélei; pl. capéle

capélă (șapcă, biserică, formație muzicală) s. f., g.-d. art. capélei; pl. capéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAPÉLĂ s. (BIS.) paraclis. (~ într-un cimitir.)

CAPE s. (BIS.) paraclis. (~ într-un cimitir.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

capélă (capéle), s. f.1. Biserică mică, izolată. – 2. Parte a unei biserici care adăpostește altarul. It. cappella (sec. XIX). – Der. capelan, s. m., din it. cappellano; capelmaistru, s. m. (director de capelă muzicală; șef de orchestră), din germ. Kappelmeister (Borcea 180).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CAPELA SIXTINĂ, capela a Vaticanului, construită la Roma (1473), în timpul papei Sixtus IV, decorată cu celebre fresce de Signorelli, Botticelli, Ghirlandaio, Perugino, Pinturicchio și, mai ales, cu cele ale lui Michelangelo („Creația lumii”, „Potopul”, „Judecata de apoi”).

Intrare: capelă (biserică)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cape
  • capela
plural
  • capele
  • capelele
genitiv-dativ singular
  • capele
  • capelei
plural
  • capele
  • capelelor
vocativ singular
plural

capelă (biserică)

  • 1. Biserică mică, izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: bisericuță paraclis 2 exemple
    exemple
    • Pastorul pleacă la capela ce era pe o stîncă aproape de casă. GHEREA, ST. CR. I 253.
      surse: DLRLC
    • La 25 martie [Ipsilante] intră triumfal în București, trage la casa Belului... face o rugăciune în capela din fundul curții. GHICA, S. 106.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (În bisericile catolice) Parte care adăpostește un altar secundar.
      surse: DEX '09 DN
    • 1.2. Încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă.
      surse: DN

etimologie: