Definiția cu ID-ul 428687:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

capelă (capele), s. f.1. Biserică mică, izolată. – 2. Parte a unei biserici care adăpostește altarul. It. cappella (sec. XIX). – Der. capelan, s. m., din it. cappellano; capelmaistru, s. m. (director de capelă muzicală; șef de orchestră), din germ. Kappelmeister (Borcea 180).