canalizație sf [At: LTR / Pl: ~ii / E: fr canalisation] 1 Instalație aeriană, subterană sau submarină care transportă sau distribuie energie electrică. 2 Canalizare (3).

CANALIZAȚIE, canalizații, s. f. 1. Instalație aeriană, subterană sau submarină care transportă sau distribuie energie electrică. 2. (Rar) Canalizare. – Fr. canalisation.

CANALIZAȚIE s.f. 1. Canalizare. 2. Instalație aeriană, subterană etc. care servește la transportul sau la distribuția energiei electrice prin conducte. [Gen. -iei, var. canalizațiune s.f. / cf. fr. canalisation].

CANALIZAȚIE s. f. 1. ansamblu de construcții și instalații destinat colectării, transportului și evacuării apelor uzate. 2. ansamblu de lucrări care permit curgerea unui curs de apă cu debit mic dintr-un canal. 3. instalație care servește la transportul sau distribuția energiei electrice, prin conducte. (< fr. canalisation)

CANALIZAȚIE ~i f. 1) Sistem de canale și conducte folosit la colectarea, epurarea și evacuarea apelor reziduale sau a apei de ploaie din perimetrul unei localități. 2) Instalație care servește la transportul și distribuirea energiei electrice prin canale. [Art. canalizația; G.-D. canalizației; Sil. -ți-e] /<fr. canalisation

*CANALIZARE, CANALIZAȚI(UN)E sf. Faptul de a canaliza [fr.].

CANALIZAȚIUNE s.f. v. canalizație.

*canalizațiúne f. Acțiunea de a canaliza. – Și -áție, dar ob. -áre.

canalizație (desp. -ți-e) (rar) s. f., art. canalizația (desp. -ți-a), g.-d. art. canalizației; pl. canalizații, art. canalizațiile (desp. -ți-i-)

canalizație (-ți-e) (rar) s. f., art. canalizația (-ți-a), g.-d. art. canalizației; pl. canalizații, art. canalizațiile (-ți-i-)

canalizație s. f. (sil. -ți-e), art. canalizația (sil. -ți-a), g.-d. art. canalizației; pl. canalizații, art. canalizațiile (sil. -ți-i-)

CANALIZAȚIE s. v. canalizare.

canalizație s. v. CANALIZARE.