13 definiții pentru camizol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

camizol sn [At: LET. III, 233/2 / V: ~mz~, ~on / Pl: ~e / E: fr camisole] (Înv) 1 Haină de casă scurtă, cu mâneci, pe care o purtau femeile. 2 (Îf ~ mz~) Haină de casă bărbătească Cf: cămașă (2) de noapte, halat.

CAMIZÓL, camizole, s. n. (Înv.) Haină de casă scurtă, cu mâneci, pe care o purtau femeile. – Din fr. camisole.

CAMIZÓL, camizole, s. n. (Înv.) Haină de casă scurtă, cu mâneci, pe care o purtau femeile. – Din fr. camisole.

CAMIZÓL, camizole, s. n. (Învechit) îmbrăcăminte scurtă, cu mîneci, făcută din stofă, lînă, pînză etc., pe care o purtau femeile în casă. A trecut pe la mine domnul Vacamar, a continuat țîțaca Leona, îndepărtînd delicat fărîmăturile de pe piepții camizolului dumnisale alb. SADOVEANU, N. F. 138. Frusina se pieptăna cu părul sus se îmbrăca în camizole și în fuste scrobite. GALACTION, O. I 133.

CAMIZÓL, camizole, s. n. (Înv.) Haină de casă scurtă, cu mâneci, pe care o purtau femeile. – Fr. camisole.

CAMIZÓL s.n. (Franțuzism) Îmbrăcăminte scurtă, cu mâneci, purtată de femei în casă. [< fr. camisole].

CAMIZÓL ~e n. înv. Îmbrăcăminte scurtă, cu mâneci, purtată de femei prin casă. /<fr. camisole

camizol n. 1. haină femeiască scurtă și cu mâneci, ce se poartă peste cămașă; camizol de forță, haină de pânză foarte trainică spre a împiedeca pe nebunii furioși de a face rău; 2. numele muntenesc al scurtecuței sau ciupagului.

*camizólă f., pl. e, și -ól n., pl. oale (fr. camisole, d. ven. camisiola, it. camicióla, cămășuță; ngr. kamizóla; rus. kamzól; germ. kamisol). Matineŭ, capoțel, o haĭnă femeĭască de pînză care acopere bustu și șoldurile și care se poartă pin casă. – Vulg. camizón, pl. oane.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

camizól (înv.) s. n., pl. camizóle

camizól s. n., pl. camizóle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAMIZÓL s. v. scurteicuță.

Intrare: camizol
camizol1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • camizol
  • camizolul
  • camizolu‑
plural
  • camizole
  • camizolele
genitiv-dativ singular
  • camizol
  • camizolului
plural
  • camizole
  • camizolelor
vocativ singular
plural
camizol2 (pl. -oale) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • camizol
  • camizolul
  • camizolu‑
plural
  • camizoale
  • camizoalele
genitiv-dativ singular
  • camizol
  • camizolului
plural
  • camizoale
  • camizoalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

camizol

  • 1. învechit Haină de casă scurtă, cu mâneci, pe care o purtau femeile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: scurteicuță 2 exemple
    exemple
    • A trecut pe la mine domnul Vacamar, a continuat țîțaca Leona, îndepărtînd delicat fărîmăturile de pe piepții camizolului dumnisale alb. SADOVEANU, N. F. 138.
      surse: DLRLC
    • Frusina se pieptăna cu părul sus se îmbrăca în camizole și în fuste scrobite. GALACTION, O. I 133.
      surse: DLRLC

etimologie: