11 definiții pentru calomfir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

calomfir sm [At: SEVASTOS, N. 83 / V: ~lam~, ~of~, ~onf~, ~onhir, caramfil, caramfi sf caranfínă sf caranfír, caranhíl, (reg) corofir / Pl: ~i / E: bg калофер] (Bot; reg) 1 Plantă erbacee, perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale, compuse și florile galbene Si: (reg) bumbișor, busuiocul fetelor, calapăr (1), dumbravnic, izma-maicei-preceste, smirnă, spiculețe, venice (Chrysanthemum balsamita). 2 (Îf calamfir, caramfil, caramfilă, caranfil) Garoafa (Dianthus caryophyllus). 3 (Îf caramfil) Garofiță (2) (Dianthus carthusianorum). 4 (Îaf) Garofiță (3) Planta Dianthus chinensis.

CALOMFÍR calomfiri, s. m. Plantă erbacee perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene; calapăr (Chrysanthemum balsamita). – Din bg. kalofer.

CALOMFÍR calomfiri, s. m. Plantă erbacee perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene; calapăr (Chrysanthemum balsamita). – Din bg. kalofer.

CALOMFÍR, calomfiri, s. m. Plantă erbacee aromatică, din familia compozeelor, cu tulpina catifelată, cu frunzele ovale și florile galbene; este cultivată pentru mirosul ei plăcut, mai ales prin grădinile de la țară (Tanacetum balsamita); calapăr. Mir și trandafir, Verde calomfir. PĂSCULESCU, L. P. 42. Rupeți fir De calomfir Ș-o steblă de busuioc, TEODORESCU, P. P. 16. – Variante: calofír (TEODORESCU, P. P. 17), caramfíl (SEVASTOS, N. 83) s. m.

CALOMFÍR calomfiri, s. m. Plantă erbacee aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene (Tanacetum balsamita).Bg. kalofer.

CALOMFÍR ~i m. Plantă erbacee perenă aromatică, având tulpina catifelată, frunze ovale și flori galbene, cultivată și în scop decorativ. /<bulg. kalofer

calomfir m. plantă aromatică cu flori galbene (Tanacetum balsamita). [Bulg. KALANFIR].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calomfír s. m., pl. calomfíri

calomfír s. m., pl. calomfíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALOMFÍR s. (BOT.; Chrysanthemum balsamita) (pop.) calapăr, (reg.) busuiocul-fetelor, busuiocul-sfintelor, izma-Maicii-Preciste.

CALOMFIR s. (BOT.; Chrysanthemum balsamita) (pop.) calapăr, (reg.) busuiocul-fetelor, busuiocul-sfintelor, izma-Maicii-Preciste.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

calomfír (calomfíri), s. m. – Varietate de crizantemă (Tanacetum balsamita). – Var. calonfir, caranfil, calofir, calapăr.Mr. cărănfil, mr. cărănfile. Gr. ϰαρυάφυλλον sau ngr. ϰαρυοφύλλι, ϰαλάφυλλον; cf. tc., alb. karanfil, bg. kalofer, sb. kaloper, rus. kalufer. Var. reprezintă împrumuturi directe din bg. sau din sb.

Intrare: calomfir
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calomfir
  • calomfirul
  • calomfiru‑
plural
  • calomfiri
  • calomfirii
genitiv-dativ singular
  • calomfir
  • calomfirului
plural
  • calomfiri
  • calomfirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)