CALIBRU, calibre, s. n. 1. Diametrul interior al țevii unei guri de foc. 2. Instrument de precizie cu care se verifică dimensiunile pieselor fabricate. 3. Fig. Mărime, proporție, calitate; (fam.) fel, soi, specie. – Din fr. calibre.

calibru sn [At: GHEREA, SP. CR. III, 180 / Pl: ~re, (înv) ~ ruri / E: fr calibre] 1 Diametru interior al unui cilindru gol înăuntru, mai ales la armele de foc. 2 Diametrul exterior al unui proiectil. 3 Instrument de precizie cu care se verifică dimensiunile pieselor fabricate. 4 (Pgn) Mărime. 5 Proporție. 6 Calitate. 7 (Pgn) Soi.

CALIBRU, calibre, s. n. 1. Diametrul interior al țevii unei guri de foc. 2. Instrument de precizie cu care se verifică dimensiunile pieselor fabricate. 3. Fig. Mărime, proporție, calitate; fel, soi, specie. – Din fr. calibre.

CALIBRU, calibre, s. n. 1. Diametrul țevii unei arme de foc. Tun de calibru mare. Instrument de precizie cu care se controlează sau se măsoară dimensiunile pieselor fabricate. 2. Fig. Mărime, proporție, calitate (a lucrurilor sau a persoanelor); fel, soi. Să nu luăm ca pildă lirica erotică de calibrul următor: «Zori de ziuă se revarsă Și ochii încă n-am închis». GHEREA, ST. CR. III 180.

CALIBRU, calibre, s. n. 1. Diametrul intern al țevii unei guri de foc. 2. Instrument de precizie cu care se controlează sau se măsoară precis dimensiunile pieselor fabricate. 3. Fig. Mărime, proporție, calitate; (fam.) fel, soi. – Fr. calibre.

CALIBRU s.n. 1. Diametrul interior al unui tub, al unei țevi de armă de foc. 2. Instrument de precizie pentru măsurat și controlat dimensiunile unor piese fabricate. 3. (Fig.) Mărime, proporție, calitate; (fam.) fel, soi. [< fr. calibre, it. calibro].

CALIBRU s. n. 1. diametru interior al unui tub, al țevii unei guri de foc; diametrul unei torpile etc.; greutatea unei bombe de aviație. 2. instrument de precizie cu care se verifică gradul de uzură a țevilor armamentului de infanterie. ◊ instrument pentru măsurarea și controlul dimensiunilor unor piese fabricate. 3. (fig.) mărime, proporție, calitate; (fam.) fel, soi. (< fr. calibre)

CALIBRU ~e n. 1) Diametru interior al țevii unei arme de foc. ~ul unui tun. ~ul unui revolver. 2) Diametru al unui cilindru sau al unui obiect sferic. 3) Instrument de precizie cu care se verifică dimensiunile unei piese fabricate. 4) fig. Valoare relativă a unei persoane sau a unui lucru. ◊ De același ~ la fel; de același soi. /<fr. calibre

calibru n. 1. diametru interior al unui cilindru, tub, projectil, tun; 2. instrument ce determină calibrul; 3. fig. caracter, valoare relativă a unei persoane sau a unui lucru: spirite de acelaș calibru.

*calíbru n., pl. e (fr. calibre, d. it. calibro, care vine d. ar. qâlib, qâlab, ĭar acesta d. vgr. kalápus, kalópus și kalopódion. V. calapod, calup). Diametru unuĭ cilindru, uneĭ coloane, uneĭ țevĭ: calibru puștiĭ. Model care servește la verificarea diametruluĭ armelor de foc și ghĭulelelor. Fig. Iron. Calitatea uneĭ persoane: îs de acelașĭ calibru amîndoĭ.

calibru (desp. -li-bru) s. n., art. calibrul; pl. calibre

calibru (-li-bru) s. n., art. calibrul; pl. calibre

calibru s. n. (sil. -bru), art. calibrul; pl. calibre

CALIBRU s. v. anvergură, calitate, categorie, dimensiune, fel, gen, mărime, măsură, nivel, proporție, soi, teapă, valoare.

calibru s. v. CALITATE. CATEGORIE. DIMENSIUNE. FEL. GEN. MĂRIME. MĂSURĂ. NIVEL. PROPORȚIE. SOI. TEAPĂ. VALOARE.

CALIBRUL BOMBELOR DE AVIAȚIE greutatea acestora calculată în kg sau t.