5 definiții pentru cacogen
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cacogen, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr cacogène] (Bot; d. organe) Care prezintă o structură genetică nefavorabilă.
CACOGEN, -Ă adj. (Bot.; despre un organ) Care prezintă o structură genetică nefavorabilă. [< fr. cacogène].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CACOGEN, -Ă adj. (biol.) 1. cu structură genetică nefavorabilă. 2. (despre o mutație) care atenuează deteriorarea unui caracter. (< fr. cacogène)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cacogen adj. m., pl. cacogeni; f. sg. cacogenă, pl. cacogene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CACO- „urît, greșit, defectuos”. ◊ gr. kakos „rău” > fr. caco-, it. id., engl. id., germ. kako- > rom. caco-. □ ~chilie (v. -chilie), s. f., stare patologică a sucului gastric; ~colie (v. -colie1), s. f., stare anormală a fierii; ~epie (v. -epie), s. f., pronunție greșită; ~fazie (v. -fazie), s. f., vorbire incorectă, cu deformarea și substituirea cuvintelor; ~fonie (v. -fonie1), s. f., asociație dezagreabilă de sunete sau de cuvinte; ~gen (v. -gen1), adj., (despre plante) care prezintă structură genetică nefavorabilă; sin. cacogenic; ~genic (v. -genic), adj., cacogen*; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Dezvoltare anormală a unei structuri sau formații anatomice. 2. Incapacitatea plantelor la hibridație; ~geuzie (v. -geuzie), s. f., senzație falsă de gust dezagreabil; ~grafie (v. -grafie), s. f., ortografiere greșită; ~lalie (v. -lalie), s. f., vorbire defectuoasă; ~logie (v. -logie1), s. f., construcție gramaticală greșită; ~melie (v. -melie), s. f., deformație congenitală a picioarelor; ~plazie (v. -plazie), s. f., 1. Creștere patologică. 2. Structură sau formație anatomică defectuoasă; ~pragie (v. -pragie), s. f., deviere de la normal a funcțiilor nutritive; ~stomie (v. -stomie), s. f., miros dezagreabil al gurii; ~trofie (v. -trofie), s. f., nutriție defectuoasă.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
cacogen, cacogenăadjectiv
- 1. (Despre un organ) Care prezintă o structură genetică nefavorabilă. MDA2 DN DETSsinonime: cacogenic
- 2. (Despre o mutație) Care atenuează deteriorarea unui caracter. MDN '00
etimologie:
- cacogène MDA2 DN MDN '00