10 definiții pentru căscat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căscát1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: căsca] 1-7 Căscare (1-7).

CĂSCÁT1, căscaturi, s. n. 1. Faptul de a (se) căsca (2). 2. Act reflex motor determinat de oboseala centrilor nervoși; căscătură (1), căscare. – V. căsca.

CĂSCÁT1, căscaturi, s. n. Faptul de a căsca (2); căscătură (1), căscare. – V. căsca.

CĂSCÁT1, căscaturi, s. n. Faptul de a căsca (2). Gata! a spus tușa Tudora... acoperindu-și cu palma un căscat. PAS, Z. I 267. Umblă... din pom în pom, Ca căscatul din om în om. PANN, P. V. I 100.

CĂSCÁT1, căscaturi, s. n. Faptul de a căsca (2).

căscat a. 1. tare deschis: gură căscată; 2. întredeschis: a lăsat ușa căscată. ║ n. fapta de a căsca.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căscát2 s. n., pl. căscáturi

căscát s. n., pl. căscáturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂSCÁT s. 1. v. deschidere. 2. căscătură. (A tras un ~.)

CĂSCAT s. 1. căscare, deschidere. (~ gurii.) 2. căscătură. (A tras un ~.)

Intrare: căscat (s.n.)
căscat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căscat
  • căscatul
  • căscatu‑
plural
  • căscaturi
  • căscaturile
genitiv-dativ singular
  • căscat
  • căscatului
plural
  • căscaturi
  • căscaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căscat (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) căsca.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Act reflex motor determinat de oboseala centrilor nervoși; căscătură.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: căscare căscătură 2 exemple
    exemple
    • Gata! a spus tușa Tudora... acoperindu-și cu palma un căscat. PAS, Z. I 267.
      surse: DLRLC
    • Umblă... din pom în pom, Ca căscatul din om în om. PANN, P. V. I 100.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi căsca
    surse: DEX '98 DEX '09