11 definiții pentru căscătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂSCĂTURĂ, căscaturi, s. f. (Pop.) 1. Căscat1 (2). 2. Deschizătură, crăpătură. – Căsca + suf. -ătură.

CĂSCĂTURĂ, căscături, s. f. 1. Căscat1. 2. Deschizătură, crăpătură. – Căsca + suf. -ătură.

CĂSCĂTURĂ, căscături, s. f. 1. Căscat. [Cîinii] cu căscături și cu scheonări se traseră în deal la oi. GALACTION, O. I 283. 2. Deschizătură mare, gol în interiorul unui obiect sau între două obiecte. Soarele cobora în căscaturile munților ca un șoim roșu. CAMILAR, TEM. 407. Se zări un foc mare, vînzolindu-se în căscătura unei colibe. CAMILAR, N. II 424.

CĂSCĂTURĂ, căscături, s. f. 1. Căscat1. 2. Deschizătură, crăpătură. – Din căsca + suf. -(ă)tură.

căscătúră f., pl. ĭ. Rezultatu căscăriĭ: de la prima căscătură am văzut că ți-e somn. Crăpătură, prăpastie.

căscâtu sf [At: DOSOFTEI, V. S. 41/2 / Pl: ~ri / E: căsca + -ătură] 1 Căscare. 2 Deschizătură. 3 Crăpătură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căscătu s. f., g.-d. art. căscăturii; pl. căscături

căscătu s. f., g.-d. art. căscăturii; pl. căscături

căscătu s. f., g.-d. art. căscăturii; pl. căscături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂSCĂTU s. 1. v. căscat. 2. crăpătură. (O mică ~ în perete.) 3. v. deschizătură.

CĂSCĂTU s. 1. căscat. (A tras o ~.) 2. crăpătură. (O mică ~ în perete.) 3. deschizătură.

Intrare: căscătură
căscătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căscătu
  • căscătura
plural
  • căscături
  • căscăturile
genitiv-dativ singular
  • căscături
  • căscăturii
plural
  • căscături
  • căscăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căscătu, căscăturisubstantiv feminin

popular
  • 1. Căscat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căscat
    • format_quote [Câinii] cu căscături și cu scheonări se traseră în deal la oi. GALACTION, O. I 283. DLRLC
  • 2. Crăpătură, deschizătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Soarele cobora în căscăturile munților ca un șoim roșu. CAMILAR, TEM. 407. DLRLC
    • format_quote Se zări un foc mare, vînzolindu-se în căscătura unei colibe. CAMILAR, N. II 424. DLRLC
etimologie:
  • Căsca + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.