14 definiții pentru căscat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căscat2, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 46/1 / Pl: ~ați, ~e / E: căsca] 1-4 smf, a (Persoană) care stă cu gura deschisă (privind neatent). 5-6 smf, a Nătăfleț. 7 a (Îe) A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura ~ă A fi mirat. 8 a (Îae) A fi buimăcit. 9 a (Îae) A fi dezamăgit. 10 a (D. ochi) Holbat. 11 a (D. obiecte) Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. 12 sfp (Bot) Planta Anthirrhinum hippocastanum.

CĂSCÁT2, -Ă, căscați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care stă (cu gura deschisă) privind neatent; p. ext. neatent, bleg. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale; a se ului. 2. Adj. (Despre ochi) Holbat. 3. Adj. Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. – V. căsca.

CĂSCÁT2, -Ă, căscați, -te, adj. 1. Care stă cu gura deschisă, privind neatent; p. ext. nătăfleț, bleg, neatent. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale; a se ului. 2. (Despre ochi) Holbat, zgâit. 3. Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. – V. căsca.

CĂSCÁT2, -Ă, căscați, -te, adj. 1. (Despre oameni, ironic) Care stă cu gura deschisă, privind neatent; nătăfleț. Măi, dar căscat mai ești! ◊ (Mai ales în expr.) Gură-căscată = gură-cască. Văd niște guri-căscate uitîndu-se la mine și nu-mi pot da seama de ce vă mirați așa. CREANGĂ, P. 243. A rămîne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale. Vasile o privea [pe bătrînă] cu gura căscată. DUMITRIU, N. 253. Toți rămaseră cu gurile căscate și cu ochii după minge. BUJOR, S. 11. Rămăsesem încremenit cu ochii holbați, cu gura căscată, căci nu înțelegeam nimic. NEGRUZZI, S. 1 6. 2. (Despre ochi) Holbat, zgîit. Ușa se deschise și Geambașu ieși în prag. Era cu ochii căscați, cu gura deschisă. DUMITRIU, N. 64. 3. (Despre cavități) Care are o deschidere mare, larg deschis. Familia răposatului Drarea.. nu prevedea groapa ce sta căscată dinainte-i. ODOBESCU, 3. I 86. ◊ (În comparații) Ochii ei, un hău căscat. EMINESCU, N. 7.

CĂSCÁT2, -Ă, căscați, -te, adj. 1. Care stă cu gura deschisă, privind neatent; nătăfleț. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale. 2. (Despre ochi) Holbat, zgâit. 3. (Despre cavități) Care prezintă o deschizătură. – V. căsca.

CĂSCÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) (despre persoane) Care este distrat; neatent. ◊ A rămâne (sau a privi) cu gura ~tă a privi sau a rămâne mirat, uluit de ceva. 2) Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. 3) (despre ochi) Care este larg deschis; holbat. /v. a (se) căsca

căscát, -ă adj. Deschis: gură, ușă căscată. Iron. Holbat: ochĭ căscațĭ. Distrat, neatent, zăpăcit, cu gura căscată. Crăcănat: picĭoare căscate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căscát1 adj. m., s. m., pl. căscáți; adj. f., s. f. căscátă, pl. căscáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂSCÁT adj. 1. v. deschis. 2. v. holbat. 3. v. întredeschis.

CĂSCÁT adj. v. absent, distrat, neatent.

căscat adj. v. ABSENT. DISTRAT. NEATENT.

CĂSCAT adj. 1. deschis. (Cu gura ~.) 2. bulbucat, holbat, mare, mărit, umflat, zgîit, (rar) bălăbănos, (pop. și fam.) belit, bleojdit, (pop.) boboșat, bolboșat, boldit, (reg.) măciuliat. (Cu ochii ~.) 3. crăpat, întredeschis. (Ușă ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lăsa cu gura căscată (pe cineva) expr. a uimi (pe cineva), a lua prin surprindere (pe cineva).

a rămâne afiș / bujbe / ca la dentist / cu gura căscată / mască / tablou expr. a fi uluit, a rămâne uimit / uluit.

Intrare: căscat (adj.)
căscat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căscat
  • căscatul
  • căscatu‑
  • căsca
  • căscata
plural
  • căscați
  • căscații
  • căscate
  • căscatele
genitiv-dativ singular
  • căscat
  • căscatului
  • căscate
  • căscatei
plural
  • căscați
  • căscaților
  • căscate
  • căscatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căscat (adj.)

  • 1. Care stă (cu gura deschisă) privind neatent.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: nătăfleț, -eață un exemplu
    exemple
    • Măi, dar căscat mai ești!
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09
    • 1.2. expresie A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale; a se ului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ului 3 exemple
      exemple
      • Vasile o privea [pe bătrână] cu gura căscată. DUMITRIU, N. 253.
        surse: DLRLC
      • Toți rămaseră cu gurile căscate și cu ochii după minge. BUJOR, S. 11.
        surse: DLRLC
      • Rămăsesem încremenit cu ochii holbați, cu gura căscată, căci nu înțelegeam nimic. NEGRUZZI, S. I 6.
        surse: DLRLC
  • 2. Despre ochi:
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: holbat zgâit (adj.) un exemplu
    exemple
    • Ușa se deschise și Geambașu ieși în prag. Era cu ochii căscați, cu gura deschisă. DUMITRIU, N. 64.
      surse: DLRLC
  • 3. Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Familia răposatului Dracea.. nu prevedea groapa ce sta căscată dinainte-i. ODOBESCU, S. I 86.
      surse: DLRLC
    • în comparații Ochii ei, un hău căscat. EMINESCU, N. 7.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi căsca
    surse: DEX '98 DEX '09