3 definiții pentru căscat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂSCÁT2, -Ă, căscați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care stă (cu gura deschisă) privind neatent; p. ext. neatent, bleg. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale; a se ului. 2. Adj. (Despre ochi) Holbat. 3. Adj. Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. – V. căsca.

căscat2, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 46/1 / Pl: ~ați, ~e / E: căsca] 1-4 smf, a (Persoană) care stă cu gura deschisă (privind neatent). 5-6 smf, a Nătăfleț. 7 a (Îe) A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura ~ă A fi mirat. 8 a (Îae) A fi buimăcit. 9 a (Îae) A fi dezamăgit. 10 a (D. ochi) Holbat. 11 a (D. obiecte) Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. 12 sfp (Bot) Planta Anthirrhinum hippocastanum.

CĂSCÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) (despre persoane) Care este distrat; neatent. ◊ A rămâne (sau a privi) cu gura ~tă a privi sau a rămâne mirat, uluit de ceva. 2) Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. 3) (despre ochi) Care este larg deschis; holbat. /v. a (se) căsca

Intrare: căscat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căscat
  • căscatul
  • căscatu‑
plural
  • căscați
  • căscații
genitiv-dativ singular
  • căscat
  • căscatului
plural
  • căscați
  • căscaților
vocativ singular
  • căscatule
  • căscate
plural
  • căscaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căscat, -ă (persoană) căscată

  • 1. Persoană care stă (cu gura deschisă) privind neatent.
    surse: DEX '09
    • surse: DEX '09
    • 1.2. expresie A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale; a se ului.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ului

etimologie:

  • vezi căsca
    surse: DEX '98 DEX '09