13 definiții pentru cărbunar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărbunár sm [At: (a. 1705) GCR I, 353/19 / Pl: ~i / E: cărbune + -ar] 1 Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui (7) de lemn. 2 Persoană care vinde cărbuni. 3 (Iuz) Miner. 4 (Orn) Pasăre acvatică nedefinită mai îndeaproape. 5 (Orn) Cormoran (Phalacrocorax carbo). 6 (Bot; Mar; lpl) Cărbune (21) (Phyteuma spicatum). 7 (Bot; Mar; lpl) Cărbune (22) (Phyteuma spiciforma).

CĂRBUNÁR, cărbunari, s. m. 1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn. 2. Persoană care vinde cărbuni. – Cărbune + suf. -ar.

CĂRBUNÁR, cărbunari, s. m. 1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn. 2. Persoană care vinde cărbuni. – Cărbune + suf. -ar.

CĂRBUNÁR, cărbunari, s. m. 1. Persoană care fabrică sau vinde cărbuni de lemn. 2. Persoană care lucrează într-o mină de cărbuni, în industria carboniferă; miner. Cărbunarii zdrobeau cu cazmalele rărunchii munților, scoțînd cărbuni. CAMILAR, N. II 102.

CĂRBUNÁR, cărbunari, s. m. 1. Persoană care fabrică sau vinde cărbuni de lemn. 2. Miner. – Lat. carbonarius.

CĂRBUNÁR ~i m. 1) înv. Muncitor care lucra la producerea cărbunelui din lemn. 2) Persoană care vinde cărbuni. 3) rar Muncitor la o exploatare de cărbuni. /<lat. carbonaris

cărbunar m. cel ce vinde cărbuni. [Lat. CARBONARIUS].

cărbunár m. Cel ce face saŭ vinde cărbunĭ (de lemn). V. carbonar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărbunár (persoană) s. m., pl. cărbunári

cărbunár s. m., pl. cărbunári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂRBUNÁR s. (rar) mangalagiu, mangalar, mangalizator, (reg.) bocșer, (prin Maram.) săhălbar.

CĂRBUNAR s. (rar) mangalagiu, mangalar, mangalizator, (reg.) bocșer, (prin Maram.) săhălbar.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cărbunár (cărbunári), s. m.1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn. – 2. Persoană care vinde cărbune. – Mr. cărbunar, istr. cărburǫr. Lat. carbonarius (Pușcariu 288; Candrea-Dens., 261; REW 1676); cf. it. carbonaio, fr. charbonnier, cat. carboner, sp. carbonero, port. carvolino. Cf. cărbune.Der. cărbunăreasă, s. f. (vînzătoare de cărbuni); cărbunărie, s. f. (cuptor pentru cărbuni).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cărbunár, cărbunari, s.m. – (bot.) Iarbă ce crește pe munte (Papahagi, 1925). Cărbuni (Phyteuma spicatum L.). „Să bem apă din izvoară, / Să ne paștem cărbunei, / Să ne fătăm mielușei” (Papahagi, 1925: 80). ♦ (med. pop.) În Maramureș se folosește ca plantă medicinală: „Colburi de cărbunari când doare pieptul” (Borza, 1968: 130). – Din cărbune (< lat. carbo, -onis „cărbune”) + suf. -ar (DEX, MDA); lat. carbonarius „cărbunar” (DLRM, Șăineanu, Pușcariu, CDDE).

Intrare: cărbunar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărbunar
  • cărbunarul
  • cărbunaru‑
plural
  • cărbunari
  • cărbunarii
genitiv-dativ singular
  • cărbunar
  • cărbunarului
plural
  • cărbunari
  • cărbunarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)