cărbunar, cărbunari, s.m. 1. (bot.) Iarbă ce crește pe munte; cărbuni (Phyteuma spicatum L.). 2. Fabricant de cărbune de lemn. ■ (med. pop.) „Colburi de cărbunari, când doare pieptul” (Borza, 1968: 130). ■ (top.) Cărbunari, sat aparținător de com. Dumbrăvița (zona Chioar). – Din cărbune + suf. -ar (DEX, MDA); din lat. carbonarius „cărbunar” (Pușcariu, CDDE).