11 definiții pentru cărămidar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărămidár sm [At: BIBLIA (1688), 290/1 / V: (reg) ~izár, (înv) ~iu / Pl: ~i / E: cărămidă + -ar] 1-2 Persoană care fabrică (sau vinde) cărămizi.

CĂRĂMIDÁR, cărămidari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde cărămizi. – Cărămidă + suf. -ar.

CĂRĂMIDÁR, cărămidari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde cărămizi. – Cărămidă + suf. -ar.

CĂRĂMIDÁR, cărămidari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde cărămizi. Voi vă și scăldați în lac, în partea unde nu erau gropi adînci, unde nu erau hățișuri care se împleteau pe după picioare și unde nu se bălăceau bivolii cărămidarilor. PAS, Z. I 235. Tată-său era cărămidar la marginea orașului București. VLAHUȚĂ, O. A. I 146.

CĂRĂMIDÁR, cărămidari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde cărămizi. – Din cărămidă + suf. -ar.

CĂRĂMIDÁR ~i m. Persoană care face sau vinde cărămizi. [G.-D. cărămizii] /cărămidă + suf. ~ar

cărămidar m. cel ce fabrică sau vinde cărămizi.

cărămidár m. Fabricant orĭ vînzător de cărămidă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărămidár s. m., pl. cărămidári

cărămidár s. m., pl. cărămidári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂRĂMIDÁR s. (Transilv. și Maram.) teglar.

CĂRĂMIDAR s. (Transilv. și Maram.) teglar.

Intrare: cărămidar
cărămidar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărămidar
  • cărămidarul
  • cărămidaru‑
plural
  • cărămidari
  • cărămidarii
genitiv-dativ singular
  • cărămidar
  • cărămidarului
plural
  • cărămidari
  • cărămidarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)