16 definiții pentru căptuși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căptușí [At: TDRG / V: (reg) cup~ / Pzi: ~șésc / E: căptuh] 1-5 vt A aplica o căptușeală (1, 4-7). 6 vt (Reg; îf cup~) A acoperi un animal cu ceva spre a-l împiedica să fugă. 7 vt A îndesa. 8 vt A ticsi. 9 vt (Fam) A înșfăca. 10 vt (Fam) A bate (zdravăn) pe cineva. 11 vt (Fig) A înăbuși acoperind pe cineva. 12 vt (Înv; fig) A acoperi. 13 vt (Fam) A șterpeli. 14 vt (Fam) A înșela. 15 vr (Fam) A se alege cu ceva Si: (îrg) a se căpui. 16 vr (Fam) A se îmbăta. 17 vr (Pfm) A răci zdravăn.

CĂPTUȘÍ, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A executa sau a aplica o căptușeală la o haină, la încălțăminte etc. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecție, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o căptușeală (3). 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe...; a înșfăca. ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. – Din căptuh (înv. „căptușeală” < germ.).

CĂPTUȘÍ, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A executa sau a aplica o căptușeală la o haină, la încălțăminte etc. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecție, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o căptușeală (3). 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe...; a înșfăca. ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. – Din căptuh (înv. „căptușeală” < germ.).

CĂPTUȘÍ, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A coase, a fixa, a prinde o căptușeală la o haină; a dubla haina. Croitorul căptușește paltonul. 2. Tranz. A acoperi (un obiect) pe dinăuntru sau pe dinafară cu un strat de protecție, de izolare, de înfrumusețare etc. Ferestrele erau căptușite bine cu rogojini groase, incit nu se zărea rază de lumină. POPESCU, I 106. ◊ Fig. Cerul, căptușit cu nori tomnatici, apăsa greu și parcă-și afunda marginile în orizont. REBREANU, R. I 70. 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. După trenuri căptușite cu infanterie, curgeau cele cu artilerie. CAMILAR, N. II 101. 4. Tranz. (Familiar) A prinde (pe cineva), a înșfăca, a pune mîna pe... Stai... că te căptușește ea, Mărioara, acuși! CREANGĂ, A. 49. Ah! Ce bine-mi pare Că i-am căptușit [pe cei doi pungași]! ALECSANDRI, T. I 163. ◊ Expr. A căptuși bine (pe cineva) = a prinde pe cineva la strîmtoare, a-l aranja, a i-o face bună. Tocmai de ceea ce te-ai păzit n-ai scăpat. Ei, că bine mi te-am căptușit! CREANGĂ, P. 206. 5. Refl. (Familiar) A se alege cu ceva. De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptușit cu ceva! ALECSANDRI, T. I 101.

CĂPTUȘÍ, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A coase o căptușeală la o haină; a dubla o haină. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe din afară, cu un strat de protecție, de izolare etc. 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. Două trenuri căptușite cu infanterie (CAMILAR). 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe...; a înșfăca. Stai... că te căptușește ea, Mărioara, acuși! (CREANGĂ). ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptușit cu ceva! (ALECSANDRI). – Din căptuh (înv.) „căptușeală” (< germ. *Kapptuch „învelitoare”).

A CĂPTUȘÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) A înzestra cu căptușeală. 2) (sisteme tehnice) A acoperi cu un material protector sau/și izolator. 3) fam. A apuca brusc și cu putere; a înhăța; a înșfăca. /<germ. Kapptuch

căptușì v. l. a acoperi dosul unei materii, cosând altă materie d’alungul ei; 2. a acoperi cu plăci și tăblii spre a face mai tare și mai frumos; 3. fig. și pop. a înșela: m’a căptușit cu câteva mii de lei. [Origină necunoscută].

căptușésc v. tr. (d. căptuh). Pun altă stofă orĭ material pe dedesuptu uneĭ haĭne, uneĭ ghete, unuĭ dulap, unuĭ părete ș. a.: a căptuși o haĭnă cu mătase, un bastiment cu fer. Fig. Fam. Înșel, escrochez: a căptuși pe cineva cu cîțĭ-va francĭ. V. astăresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căptușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căptușésc, imperf. 3 sg. căptușeá; conj. prez. 3 să căptușeáscă

căptușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căptușésc, imperf. 3 sg. căptușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. căptușeáscă

căptuși (conj. căptușească)

căptușesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂPTUȘÍ vb. a dubla. (~ o haină.)

CĂPTUȘÍ vb. v. apuca, burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, înhăța, înșfăca, lua, prinde, ticsi.

CĂPTUȘI vb. a dubla. (~ o haină.)

căptuși vb. v. APUCA. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. ÎNHĂȚA. ÎNȘFĂCA. LUA. PRINDE. TICSI.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

căptuși, căptușesc I v. t. a bate. II v. r. a da de necaz.

Intrare: căptuși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căptuși
  • căptușire
  • căptușit
  • căptușitu‑
  • căptușind
  • căptușindu‑
singular plural
  • căptușește
  • căptușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căptușesc
(să)
  • căptușesc
  • căptușeam
  • căptușii
  • căptușisem
a II-a (tu)
  • căptușești
(să)
  • căptușești
  • căptușeai
  • căptușiși
  • căptușiseși
a III-a (el, ea)
  • căptușește
(să)
  • căptușească
  • căptușea
  • căptuși
  • căptușise
plural I (noi)
  • căptușim
(să)
  • căptușim
  • căptușeam
  • căptușirăm
  • căptușiserăm
  • căptușisem
a II-a (voi)
  • căptușiți
(să)
  • căptușiți
  • căptușeați
  • căptușirăți
  • căptușiserăți
  • căptușiseți
a III-a (ei, ele)
  • căptușesc
(să)
  • căptușească
  • căptușeau
  • căptuși
  • căptușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)