22 de definiții pentru căpiță copiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpíță1 sf [At: I. IONESCU, C. 121/19 / V: cop~, copítă / Pl: ~țe / E: bg копица] 1 Grămadă (provizorie) de fân, de formă conică și de mărime variabilă. 2 (Pex) Grămadă conică de nutreț sau de cereale. 3 (Mol; rar) Căpățână.

căpíță2 sf [At: LIUBA-IANA, M. / Pl: ~țe / E: srb kapica] Căiță (1).

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3). – Din bg. kopica.

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3). – Din bg. kopica.

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă de fîn (mai rar de alte plante de nutreț sau chiar de cereale) de formă conică și de mărime variabilă, după regiuni. Pleoapa soarele-și închide Sus pe-o căpiță de otavă. GOGA, P. 23. Dădură într-o poiană frumoasă, unde era cîteva căpițe de fîn și otavă groasă pe lîngă ele. RETEGANUL, P. I 46. ♦ Grămadă făcută din alte obiecte (avînd formă asemănătoare cu cea a grămezilor de fîn). O căpiță de brînză cu smîntînă. HOGAȘ, M. N. 36. ◊ (În comparații) Ce bucurie, ce răcnet au fost cînd și-au văzut pajura puii săi teferi în cuib și stîrvul dușmanului căpiță la poala muntelui. SBIERA, P. 86. 2. (Rar) Căciulie, căpățînă (de usturoi). Voia la d-voastră... răspunse moșneagul, scoțînd din niște desagi ce stăteau mai departe o căpiță de usturoi și pregătindu-se -a-i ucide cățeii într-o scăfiță de lemn. HOGAȘ, M. N. 66. – Variantă: copíță (ODOBESCU, S. I 148) s. f.

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3).Bg. kopica (influențat de cap).

CĂPÍȚĂ ~e f. Grămadă mare și înaltă de fân sau de alte plante de nutreț (sau cereale) în formă de con; stog; claie. /<bulg. kopica

căpiță f. grămadă mică de fân, de formă conică; fânul se strânge mai întâi în căpițe, acestea în snopi, pe cari secerătorii le înalță în picioare, din cari durează clăi, apoi șire sau stoguri: brăzdele le răstoarnă ’n căpiți, alții le adună AL. [Slav. KOPIȚA, grămadă].

căpíță (Mold. Munt. est), copiță (Olt.) f., pl. e, și copítă (Munt. vest) f., pl. e și țĭ (pol. kopica, dim. d. kopa, claĭe, stog, d. vsl. kupŭ, grămadă, vgerm. kûfe, ngerm. kaufen; bg. sîrb. kup, nsl. kup, kopica, rut. kopícĕa, rus. kopná; ung. kupac și [d. rom.] kapica; ngr. kopádi. V. cupesc). Mold. Grămada provizorie de fîn (înaltă cam cît omu) care la un loc cu altele formează claĭa. Munt. Stog, fîn așezat în ultima formă. Fig. Iron. Hălăcĭugă, păr mare netuns în capu cuĭva.

copítă1 sf [At: MARDARIE, L. 1525 / V: căp~, scop~, scopítă / A și: cópită / Pl: ~te și (rar) ~íți / E: vsl копито] 1 Unghie cărnoasă, care acoperă extremitatea piciorului la cal, rumegătoare și alte animale, protejând țesuturile vii. 2 (Îe) A-i sări cuiva ~tele A fugi foarte repede. 3 (Bot; îc) ~-de-copaci Ciupercă nedefinită mai îndeaproape. 4 (Bot; îc) ~a-calului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 5 (Bot; reg) Babiță (Fomes fomentarius). 6 (Bot; reg) Mănătarcă (Boletus bovinus). corectată

copítă2 sf vz căpiță

copíță sf vz căpiță

COPÍȚĂ s. f. v. căpiță.

copiță f. V. căpiță: cu copiți de iarbă grasă POP.

2) copítă f., pl. copițĭ (Munt. vest) și copíță f., pl. e (Olt.), V. căpiță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căpíță s. f., g.-d. art. căpíței; pl. căpíțe

căpíță s. f., g.-d. art. căpíței; pl. căpíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂPÍȚĂ s. claie, porcoi, stog, (pop.) plastă, porcan, (reg.) boaghe, por, porcănaș, porcoiață, porconeață, porculean, porculete, porculeț, porcuț, porșog, porșor, schirdă, (Olt.) clădiș, (Transilv. și Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (~ de fân.)

CĂPÍȚĂ s. v. bonetă, bonețică, pop, scufie, scufiță.

CĂPIȚĂ s. claie, porcoi, stog, (pop.) plastă, porcan, (reg.) boaghe, por, porcănaș, porcoiață, porconeață, porculean, porculete, porculeț, porcuț, porșog, porșor, schirdă, (Olt.) clădiș, (Transilv. și Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (~ de fîn.)

căpiță s. v. BONETĂ. BONEȚICĂ. POP. SCUFIE. SCUFIȚĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căpíță, căpițe, (căptíță), s.f. – Claie din snopi de grâu sau fân, în formă conică. – Din bg. kopica (DLRM, DEX, MDA); din sl. kopica „grămadă” (Șăineanu, DER). Cuv. rom. > magh. kapica (Scriban).

Intrare: căpiță
căpiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpiță
  • căpița
plural
  • căpițe
  • căpițele
genitiv-dativ singular
  • căpițe
  • căpiței
plural
  • căpițe
  • căpițelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copiță
  • copița
plural
  • copițe
  • copițele
genitiv-dativ singular
  • copițe
  • copiței
plural
  • copițe
  • copițelor
vocativ singular
plural

căpiță copiță

  • 1. Grămadă conică (de mărime variabilă) de fân.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX sinonime: claie stog diminutive: căpicioară 2 exemple
    exemple
    • Pleoapa soarele-și închide Sus pe-o căpiță de otavă. GOGA, P. 23.
      surse: DLRLC
    • Dădură într-o poiană frumoasă, unde era cîteva căpițe de fîn și otavă groasă pe lîngă ele. RETEGANUL, P. I 46.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Grămadă conică de plante de nutreț sau de cereale.
      surse: DEX '09
    • 1.2. Grămadă făcută din alte obiecte (având formă asemănătoare cu cea a grămezilor de fân).
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • O căpiță de brînză cu smîntînă. HOGAȘ, M. N. 36.
        surse: DLRLC
      • (În comparații) Ce bucurie, ce răcnet au fost cînd și-au văzut pajura puii săi teferi în cuib și stîrvul dușmanului căpiță la poala muntelui. SBIERA, P. 86.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DLRLC DLRM sinonime: căciulie un exemplu
    exemple
    • Voia la d-voastră... răspunse moșneagul, scoțînd din niște desagi ce stăteau mai departe o căpiță de usturoi și pregătindu-se -a-i ucide cățeii într-o scăfiță de lemn. HOGAȘ, M. N. 66.
      surse: DLRLC

etimologie: