21 de definiții pentru căpeneag chepeneag (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpeneág sn [At: (a. 1811) IORGA, S. D. XII, 227 / V: chep-, chip-, ~eá sf / Pl: ~ege / E: mg köpenyeg, tc kepenek] 1 (Trs; Ban) Manta. 2 (Trs; Ban) Manta militară. 3 (Trs; Ban; îe) După ploaie, ~ Prea târziu! 4 (Trs; Ban; îe) Și-a întors ~ul pe dos Și-a schimbat părerea pe neașteptate. 5 (Trs; Ban; îae) S-a supărat. 6 (Reg) Glugă a cojocului. 7-8 Fund al căciulii (sau al pălăriei). 9 (Mol; înv; îf chep-) Manta având croiala unui pardesiu, uneori cu guler răsfrânt din blană de vulpe. 10 (Mol; înv; îf chep~) Haină de însurătoare a flăcăilor Si: (înv) giubea. 11 (Mol) Copăcel.

CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneág s. n.] – Din magh. köpenyeg.

CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneág s. n.] – Din magh. köpenyeg.

CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Învechit) Haină lungă și largă, care acoperea tot corpul. Că-s voinic, nu-s blăstămat, Știu potirii ce să-i fac, Că-s voinic cu căpeneag; M-oi pleca după un fag Ș-oi ridica c-un baltag. ȘEZ. VII 145.

CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă, care acoperea tot corpul. V. palton, suman.Magh. köpenyeg.

căpeneag n. haină cu glugă a Bănățenilor. [Ung. KÖPENYEG]. V. chepeneag.

chepeneág sn vz căpeneag

CHEPENEÁG s. n. v. căpeneag.

CHEPENEÁG s. n. v. căpeneag.

chepeneag n. 1. odinioară, haină boierească de paradă, strânsă pe trup: chepeneag de catifea roșie cu ceaprazuri și cu bumbi de aur OD.; 2. azi, mantă de pânză groasă cu glugă, asemenea ghebei: după ploaie chepeneag PANN. [Turc. KEPENEK (de unde și ung. köpenyeg; v. căpeneag)].

chepeneág n., pl. ege (ung. köpenyeg, turc. kepenék, de unde și bg. kepenĭeg și rut. [d. rom.] kepenĕag. V. cabană 1, caftan, capot). Véchĭ. O haĭnă de paradă strînsă pe corp. Azĭ. Trans. Munt. Manta de ploaĭe (cu glugă). După ploaĭe chepeneag, se zice cînd viĭ cu un lucru după ce nu maĭ este nevoĭe de el. – Și chipineag. În Trans. și căpeneag (d. ung.). V. ipingea, căcĭulă, felon, pelerină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căpeneág/chepeneág (înv.) s. n., pl. căpenége/chepenége

căpeneág / chepeneág (haină, glugă) s.n., pl. căpenége / chepenége


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

căpeneág (căpenége), s. n. – Haină lungă și largă, pelerină. – Var. chepeneag. Mag. kőpőnyeg (DAR; Gáldi, Dict., 86).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căpeneág (chepeneág), căpeneáguri (chepeneáguri), s.n. (înv.) 1. haină lungă și largă cu glugă, care acoperea tot corpul; manta, ghebă, zeghe, suman, ipingea. 2. gluga mantalei. 3. fundul căciulii sau al pălăriei. 4. copăcel.

căpeneág, (căpenegaș, chepeneag), s.n. – (reg.; înv.) 1. Manta, pelerină: „Din pânza de pă obraz, / Și-o făcut căpenegaș” (Papahagi, 1925: 250). 2. Haină boierească de paradă; căput domnesc (Bârlea, 1924). – Din magh. köpönyeg „manta” (Bud, 1908; Șăineanu, DA, Galdi, cf. DER; MDA). Cuv. rom. > ucr. kepeněag (Scriban).

căpeneág, (căpenegaș, chepeneag), s.n. – 1. Manta, pelerină: „Din pânza de pă obraz, / Și-o făcut căpenegaș” (Papahagi 1925: 250). 2. Haină boierească de paradă; căput domnesc (Bârlea 1924). – Din magh. köpönyeg „manta” (Bud 1908).

chepeneág, s.n. – v. căpeneag.

chepeneág, s.n. – v. căpeneag.

Intrare: căpeneag
căpeneag2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpeneag
  • căpeneagul
  • căpeneagu‑
plural
  • căpenege
  • căpenegele
genitiv-dativ singular
  • căpeneag
  • căpeneagului
plural
  • căpenege
  • căpenegelor
vocativ singular
plural
căpeneag1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpeneag
  • căpeneagul
  • căpeneagu‑
plural
  • căpeneaguri
  • căpeneagurile
genitiv-dativ singular
  • căpeneag
  • căpeneagului
plural
  • căpeneaguri
  • căpeneagurilor
vocativ singular
plural
chepeneag1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chepeneag
  • chepeneagul
  • chepeneagu‑
plural
  • chepenege
  • chepenegele
genitiv-dativ singular
  • chepeneag
  • chepeneagului
plural
  • chepenege
  • chepenegelor
vocativ singular
plural
chepeneag2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chepeneag
  • chepeneagul
  • chepeneagu‑
plural
  • chepeneaguri
  • chepeneagurile
genitiv-dativ singular
  • chepeneag
  • chepeneagului
plural
  • chepeneaguri
  • chepeneagurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căpeneag chepeneag (2)

  • 1. învechit Haină lungă și largă care acoperă tot corpul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: manta (pl. -tale) un exemplu
    exemple
    • Că-s voinic, nu-s blastamat, Știu potirii ce să-i fac, Că-s voinic cu căpeneag; M-oi pleca după un fag Ș-oi rîdica c-un baltag. ȘEZ. VII 145.
      surse: DLRLC

etimologie: