6 definiții pentru căpătat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPĂTÁT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară de la alții cele necesare traiului. – V. căpăta.

CĂPĂTÁT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară de la alții cele necesare traiului. – V. căpăta.

căpătát1 sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: căpăta] 1 Căpătare (1). 2 Câștig. 3 Agonisire. 4 Obținere. 5-6 Căpătare (5-6). 7 (Pfm; îe) A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după ~ A umbla să ceară de la alții cele necesare traiului. 8 (Pfm; îe) A trăi din ~ A trăi din pomana altora. 9 (Îla) De ~ Obținut de pomană. 10 (Trs; îs) Copil de ~ Copil din flori.

CĂPĂTÁT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană; (rar) obiectele sau banii obținuți prin cerșit. Venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. Dar căpătatul era foarte rar și neînsemnat. GALACTION, O. I 311.Loc. adj. De căpătat = primit în dar, obținut prin cerșit. Copiii, gătiți în vechituri de căpătat... VLAHUȚĂ, la TDRG. Se duse cu pîinea de căpătat. PANN, P. V. III S9. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară sau să adune de la alții cele necesare traiului. V. cerși. Tată-său... umbla după căpătat. CREANGĂ, A. 92. Să îmbli prin sat După căpătat. ȘEZ. I 9. A trăi din căpătate = a trăi din ceea ce capătă de la alții. – Formă gramaticală: (în expr.) căpătate.

CĂPĂTÁT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană. ◊ Loc. adj. De căpătat = primit în dar, obținut prin cerșit. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară de la alții cele necesare traiului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: căpătat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpătat
  • căpătatul
  • căpătatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • căpătat
  • căpătatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căpătat (s.n.)

  • 1. Faptul de a căpăta ceva de pomană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. rar Obiectele sau banii obținuți prin cerșit.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. Dar căpătatul era foarte rar și neînsemnat. GALACTION, O. I 311.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adjectivală De căpătat = primit în dar, obținut prin cerșit.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Copiii, gătiți în vechituri de căpătat... VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • Se duse cu pîinea de căpătat. PANN, P. V. III 89.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară de la alții cele necesare traiului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Tată-său... umbla după căpătat. CREANGĂ, A. 92.
        surse: DLRLC
      • Să îmbli prin sat După căpătat. ȘEZ. I 9.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A trăi din căpătate = a trăi din ceea ce capătă de la alții.
      surse: DLRLC
  • comentariu expresie Formă gramaticală: căpătate.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi căpăta
    surse: DEX '09 DEX '98