9 definiții pentru cămăruță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cămărúță sf [At: NEGRUZZI, S. I. 19 / Pl: ~țe / E: cămară + -uță] 1-2 (Șhp) Cămară (1) (mică) Si: cămăruică (1-2), cămăruie (1-2), cămărușă (1-2).

CĂMĂRÚȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară; cămăruie. – Cămară + suf. -uță.

CĂMĂRÚȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară; cămăruie. – Cămară + suf. -uță.

CĂMĂRÚȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară. 1. v. cămară (1). În cămăruța-ncuiată Am o puică cucuiată (Cîinele). GOROVEI, C. 57. 2. v. cămară (2). Scoțînd niște metanii... începu a se juca cu ele, preîmblîndu-se în lung și în larg prin mica cămăruță. NEGRUZZI, S. I 18.

CĂMĂRÚȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară.

cămărúță f., pl. e. Cameră saŭ cămară mică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cămărúță s. f., g.-d. art. cămărúței; pl. cămărúțe

cămărúță s. f., g.-d. art. cămărúței; pl. cămărúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂMĂRÚȚĂ s. odăiță, (pop.) cămăruie. (Locuia într-o ~.)

CĂMĂRUȚĂ s. odăiță, (pop.) cămăruie. (Locuia într-o ~.)

Intrare: cămăruță
cămăruță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cămăruță
  • cămăruța
plural
  • cămăruțe
  • cămăruțele
genitiv-dativ singular
  • cămăruțe
  • cămăruței
plural
  • cămăruțe
  • cămăruțelor
vocativ singular
plural

cămăruță

  • 1. Diminutiv al lui cămară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cămăruie odăiță 2 exemple
    exemple
    • În cămăruța-ncuiată Am o puică cucuiată (Câinele). GOROVEI, C. 57.
      surse: DLRLC
    • Scoțînd niște metanii... începu a se juca cu ele, preîmblîndu-se în lung și în larg prin mica cămăruță. NEGRUZZI, S. I 18.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cămară + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09