CĂMĂRUȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară. 1. v. cămară (1). În cămăruța-ncuiată Am o puică cucuiată (Cîinele). GOROVEI, C. 57. 2. v. cămară (2). Scoțînd niște metanii... începu a se juca cu ele, preîmblîndu-se în lung și în larg prin mica cămăruță. NEGRUZZI, S. I 18.