14 definiții pentru călugăriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călúgăriță sf [At: DOSOFTEI, V. S. 22/2 / A: ~rí~ / Pl: ~țe / E: călugăr + -iță] Femeie care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească Si: călugără (1), canonică, monahie2. 2 (Ent) Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din față în formă de cange, care-i servesc pentru prinderea prăzii (Mantis religiosa). 3 (Ent; reg) Libelulă. 4 (Ent) Buburuză (Coccinella septempunctata). 5 (Orn; reg) Pietrar negru (Oenanthae pleschanka pleschanka) 6 (Bot; reg) Ceară (Asclepias syriaca).

CĂLÚGĂRIȚĂ1, călugărițe, s. f. I. Femeie care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească; monahie2. II. Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din față în formă de cange, care-i servesc la prinderea prăzii (Mantis religiosa).Călugăr + suf. -iță.[1]

  1. 1. Acc. și călugăríță. LauraGellner

CĂLÚGĂRIȚĂ, călugărițe, s. f. I. Femeie care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească; monahie2. II. Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din față în formă de cange, care-i servesc la prinderea prăzii (Mantis religiosa).Călugăr + suf. -iță.

CĂLÚGĂRIȚĂ, călugărițe, s. f. 1. Femeie care trăiește într-o comunitate mănăstirească. 2. Insectă carnivoră mare, cu picioarele din față în formă de cange, servind la prinderea prăzii (Mantis religiosa). – Din călugăr + suf. -iță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

călúgăriță s. f., g.-d. art. călúgăriței; pl. călúgărițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂLÚGĂRIȚĂ s. (BIS.) maică, monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu.

CĂLÚGĂRIȚĂ s. v. libelulă.

CĂLUGĂRÍȚĂ ~e f. 1) Femeie care face parte dintr-o comunitate mănăstirească; maică. 2) Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie. /călugar + suf. ~iță

călugăriță f. 1. femeie care îmbrățișează vieața călugărească; 2. insectă ortopteră, numită astfel din cauza pozițiunii ce are uneori asemenea unei persoane care se închină (Mantis religiosa).

călúgăriță f., pl. e (vsl. bg. kalugerica; ngr. kalogritsa, pițigoĭ, ca fr. moineau, vrabie, dim. d. moine, călugăr). Femeĭe care trăĭește în călugărie. – În nord -ríță.

călugăríță s. f., g.-d. art. călugăríței; pl. călugăríțe

CĂLUGĂRIȚĂ s. (BIS.) maică, monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu.

călugăriță s. v. LIBELULĂ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

călugăriță, călugărițe s. f. damigeană.

Intrare: călugăriță
călugăriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călugăriță
  • călugărița
plural
  • călugărițe
  • călugărițele
genitiv-dativ singular
  • călugărițe
  • călugăriței
plural
  • călugărițe
  • călugărițelor
vocativ singular
plural