16 definiții pentru călugăriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLÚGĂRIȚĂ1, călugărițe, s. f. I. Femeie care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească; monahie2. II. Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din față în formă de cange, care-i servesc la prinderea prăzii (Mantis religiosa).Călugăr + suf. -iță.[1]

  1. 1. Acc. și călugăríță. LauraGellner

călúgăriță sf [At: DOSOFTEI, V. S. 22/2 / A: ~rí~ / Pl: ~țe / E: călugăr + -iță] Femeie care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească Si: călugără (1), canonică, monahie2. 2 (Ent) Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din față în formă de cange, care-i servesc pentru prinderea prăzii (Mantis religiosa). 3 (Ent; reg) Libelulă. 4 (Ent) Buburuză (Coccinella septempunctata). 5 (Orn; reg) Pietrar negru (Oenanthae pleschanka pleschanka) 6 (Bot; reg) Ceară (Asclepias syriaca).

CĂLÚGĂRIȚĂ, călugărițe, s. f. I. Femeie care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească; monahie2. II. Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din față în formă de cange, care-i servesc la prinderea prăzii (Mantis religiosa).Călugăr + suf. -iță.

CĂLÚGĂRIȚĂ, călugărițe, s. f. 1. Femeie care trăiește într-o comunitate mănăstirească. 2. Insectă carnivoră mare, cu picioarele din față în formă de cange, servind la prinderea prăzii (Mantis religiosa). – Din călugăr + suf. -iță.

CĂLUGĂRÍȚĂ ~e f. 1) Femeie care face parte dintr-o comunitate mănăstirească; maică. 2) Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie. /călugar + suf. ~iță

călugăriță f. 1. femeie care îmbrățișează vieața călugărească; 2. insectă ortopteră, numită astfel din cauza pozițiunii ce are uneori asemenea unei persoane care se închină (Mantis religiosa).

călúgăriță f., pl. e (vsl. bg. kalugerica; ngr. kalogritsa, pițigoĭ, ca fr. moineau, vrabie, dim. d. moine, călugăr). Femeĭe care trăĭește în călugărie. – În nord -ríță.

CĂLÚGĂR, -IȚĂ, călugări, -ițe, s. m. și f. Persoană care trăiește într-o comunitate mănăstirească. V. monah, pustnic, sihastru. Un călugăr scobora încet pe potecă, la vale, cu o mare și umflată traistă la șold. HOGAȘ, M. N. 111. Pustnicul... chemase pe toate călugărițele la ascultare. ISPIRESCU, L. 30. Călugărul ce ședea în acea chilie era un om ca de șeizăci de ani, cu barba albă și lungă pînă la brîu. ALECSANDRI, C. 27. – Accentuat și: (f.) călugăríță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

călúgăriță s. f., g.-d. art. călúgăriței; pl. călúgărițe

călugăríță s. f., g.-d. art. călugăríței; pl. călugăríțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂLÚGĂRIȚĂ s. (BIS.) maică, monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu.

CĂLÚGĂRIȚĂ s. v. libelulă.

CĂLUGĂRIȚĂ s. (BIS.) maică, monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu.

călugăriță s. v. LIBELULĂ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

călugăriță, călugărițe s. f. damigeană.

Intrare: călugăriță
călugăriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călugăriță
  • călugărița
plural
  • călugărițe
  • călugărițele
genitiv-dativ singular
  • călugărițe
  • călugăriței
plural
  • călugărițe
  • călugărițelor
vocativ singular
plural

călugăriță

  • 1. Femeie care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească; monahie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: maică monahie (femeie) un exemplu
    exemple
    • Pustnicul... chemase pe toate călugărițele la ascultare. ISPIRESCU, L. 30.
      surse: DLRLC
  • 2. Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din față în formă de cange, care-i servesc la prinderea prăzii (Mantis religiosa).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: libelulă
  • comentariu Accentuat și: călugăriță.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Călugăr + sufix -iță.
    surse: DEX '09 DEX '98