12 definiții pentru călușar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călușar sm [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: ~uceniu (pl: ~nii) sn, ~ucer (pl: ~ucere) sn, (înv) ~an, ~șer / Pl: ~i / E: căluș + -ar] 1-3 (Art; lpl) Căluș (18-20). 4 (Lpl) Grup de dansatori care, în săptămâna Rusaliilor, execută jocul tradițional călușul (18). 5 Fiecare dintre flăcăii care joacă dansul călușului (18). 6 (Pex) Comedian.

CĂLUȘÁR, călușari, s. m. 1. (La pl. art.) Căluș (6). 2. (La pl.) Grup de dansatori care, în săptămâna Rusaliilor, execută (la sate) jocul tradițional denumit călușul; (și la sg.) fiecare dintre flăcăii care joacă acest dans. – Căluș + suf. -ar.

CĂLUȘÁR, călușari, s. m. 1. (La pl. art.) Căluș (6). 2. (La pl.) Grup de dansatori care, în săptămâna Rusaliilor, execută (la sate) jocul tradițional denumit călușul; (și la sg.) fiecare dintre flăcăii care joacă acest dans. – Căluș + suf. -ar.

CĂLUȘÁR, (2) călușari, s. m. 1. Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (în preajma rusaliilor) de un grup de flăcăi; melodia după care se execută acest dans. 2. Flăcău care joacă acest dans. – Probabil din căluș + suf. -ar.

CĂLUȘÁR ~i m. 1) la pl. art. Dans popular executat de bărbați, care se joacă în săptămâna rusaliilor. 2) Fiecare dintre flăcăii care execută acest dans. /caluș + suf. ~ar

CALUȘÁR, (2) călușari, s. m. 1. Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat de un grup de flăcăi (de obicei 12), sub conducerea unui vătaf. 2. Flăcău care joacă acest dans. Să fi văzut, spre exemplu, banda de călușari care venise tocmai dupe malul Mureșului, ca să inimeze poporimea din Brașov în acele zile solemne, prin danțurile ei minunate. ODOBESCU, S. I 468.

călușari m. pl. ceată de vre-o 12 flăcăi jucători, cu clopoței la picioare, cari, în săptămâna Rusaliilor, merg prin sate săltând un joc tradițional. [De la căluș, după săriturile jocului lor].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

călușár s. m., pl. călușári

călușár s. m., pl. călușári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂLUȘÁR s. 1. (reg.) căluș. (~ este flăcăul care dansează călușul.) 2. (COR.; la pl. art.) călușul (art.). (~ul se joacă de către flăcăi.)

CĂLUȘAR s. 1. (reg.) căluș. (~ este flăcăul care dansează călușul.) 2. (COR.; la pl. art.) călușul (art.). (~ se joacă de către flăcăi.)

Intrare: călușar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călușar
  • călușarul
  • călușaru‑
plural
  • călușari
  • călușarii
genitiv-dativ singular
  • călușar
  • călușarului
plural
  • călușari
  • călușarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)