15 definiții pentru cădelniță cadelniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cădélniță sf vz cădelniță

cădelniță sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 194 / V: (reg) cad~, (înv) ~deal~, cadil~ / Pl: ~țe / E: vsl кадильница] 1 Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. 2 (Reg) Plantă din familia campanulaceae (Campanula carpatica).

CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas ritual de metal atârnat de lănțișoare, în care se arde tămâie. – Din sl. kadĭlĭnica.

CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. – Din sl. kadĩlĩnica.

CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atîrnat de trei lănțișoare, întrebuințat pentru afumarea cu tămîie în timpul slujbei religioase. M-am trezit trăgînd clopotele, aprinzînd și stingind luminările în biserică și purtînd cădelnița după popa. SLAVICI, O. I 77. Din cădelnițe se, înalță în rotocoale albastre fumul de tămîie. VLAHUȚĂ, O. A. II 35.

CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. – Slav (v. sl. kadĩlĩnica).

CĂDÉLNIȚĂ ~e f. Vas de metal, susținut de trei lănțișoare, în care se arde tămâie în timpul slujbei religioase. ◊ A-i da cuiva cu ~a pe la nas a-i cânta cuiva ditirambi. /<sl. kadilinica

cădelniță f. afumătoare, atârnată de lănțușoare, în care arde tămâie. [Slav. KADILĬNIȚA].

cădélniță și ca- f., pl. e (vsl. kadilĭnica, d. kaditi, a cădi). Afumătoare (căție) atîrnată de lanțurĭ, întrebuințată la biserică. V. cădilă.

cadélniță, V. cădelniță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cădélniță s. f., g.-d. art. cădélniței; pl. cădélnițe

cădélniță s. f., g.-d. art. cădélniței; pl. cădélnițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂDÉLNIȚĂ s. (BIS.) (înv. și pop.) afumătoare, (reg.) tămâier, tămâierniță, tămâietoare.

CĂDELNIȚĂ s. (BIS.) (înv. si pop.) afumătoare, (reg.) tămîier, tămîierniță, tămîietoare.

Intrare: cădelniță
cădelniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cădelniță
  • cădelnița
plural
  • cădelnițe
  • cădelnițele
genitiv-dativ singular
  • cădelnițe
  • cădelniței
plural
  • cădelnițe
  • cădelnițelor
vocativ singular
plural
cadelniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cadelniță
  • cadelnița
plural
  • cadelnițe
  • cadelnițele
genitiv-dativ singular
  • cadelnițe
  • cadelniței
plural
  • cadelnițe
  • cadelnițelor
vocativ singular
plural

cădelniță cadelniță

  • 1. Vas ritual de metal atârnat de lănțișoare, în care se arde tămâie.
    exemple
    • M-am trezit trăgînd clopotele, aprinzînd și stingînd lumînările în biserică și purtînd cădelnița după popa. SLAVICI, O. I 77.
      surse: DLRLC
    • Din cădelnițe se înalță în rotocoale albastre fumul de tămîie. VLAHUȚĂ, O. A. II 35.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-i da cuiva cu cădelnița pe la nas = a-i cânta cuiva ditirambi.
      surse: NODEX

etimologie: