8 definiții pentru căciulire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂCIULÍRE, căciuliri, s. f. Faptul de a se căciuli; căciuleală, ploconire. – V. căciuli.

CĂCIULÍRE, căciuliri, s. f. Faptul de a se căciuli; căciuleală, ploconire. – V. căciuli.

căciulire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: căciuli] 1 Ploconire în fața cuiva Si: căciuleálă (1). 2 Rugăminte umilă Si: căciuleală (2).

CĂCIULÍRE, căciuliri, s. f. Faptul de a se căciuli; ploconire.

CĂCIULÍRE, căciuliri, s. f. Faptul de a se căciuli; ploconire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căciulíre s. f., g.-d. art. căciulírii; pl. căciulíri

căciulíre s. f., g.-d. art. căciulírii; pl. căciulíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂCIULÍRE s. v. înjosire, ploconeală, ploconire, umilire.

căciulire s. v. ÎNJOSIRE. PLOCONEALĂ. PLOCONIRE. UMILIRE.

Intrare: căciulire
căciulire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căciulire
  • căciulirea
plural
  • căciuliri
  • căciulirile
genitiv-dativ singular
  • căciuliri
  • căciulirii
plural
  • căciuliri
  • căciulirilor
vocativ singular
plural

căciulire

etimologie:

  • vezi căciuli
    surse: DEX '98 DEX '09