9 definiții pentru cârmuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârmuitor, ~oare smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 179 / P: ~mu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: cârmui + -tor] 1-2 (Persoană) care conduce o acțiune. 3-4 (Persoană) care administrează o instituție. 5-6 (Persoană) care guvernează un stat.

CÂRMUITÓR, -OÁRE, cârmuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce, administrează o instituție, care guvernează un stat etc. [Pr.: -mu-i-] – Cârmui + suf. -tor.

CÂRMUITÓR, -OÁRE, cârmuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce, administrează o instituție, care guvernează un stat etc. [Pr.: -mu-i-] – Cârmui + suf. -tor.

CÂRMUÍTOR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care cârmuiește. [Sil. -mu-i-] /a cârmui + suf. ~tor

cârmuitor m. 1. administrator; 2. od. prefect de județ.

CÎRMUITÓR, -OÁRE, cîrmuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce, administrează, poartă grijă de bunul mers al unei instituții, al unei gospodării etc.; persoană care guvernează un stat. [Fata cea mai mică] era cheia casei, ea era cîrmuitoarea gospodăriei, nimic nu scăpa ochilor ei. POPESCU, B. I 51. – Pronunțat: -mu-i-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârmuitór (-mu-i-) s. m., pl. cârmuitóri

cârmuitór s. m. (sil. -mu-i-), pl. cârmuitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRMUITÓR s., adj. 1. s. v. conducător. 2. s. v. domnitor. 3. s. v. guvernator. 4. s., adj. v. guvernant. 5. adj. v. guvernamental.

CÎRMUITOR s., adj. 1. s. conducător, domn, domnitor, monarh, stăpînitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmaci. 2. s. conducător, guvernator, (turcism înv.) zabet. (~ al unei provincii.) 3. s., adj. conducător, guvernant. (Forțele ~.) 4. adj. conducător, guvernamental, oficial. (Cercurile ~.)

Intrare: cârmuitor
  • silabație: câr-mu-i-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârmuitor
  • cârmuitorul
  • cârmuitoru‑
plural
  • cârmuitori
  • cârmuitorii
genitiv-dativ singular
  • cârmuitor
  • cârmuitorului
plural
  • cârmuitori
  • cârmuitorilor
vocativ singular
  • cârmuitorule
plural
  • cârmuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârmuitor, -oare cârmuitoare cârmuitor

  • 1. Persoană care conduce, administrează o instituție, care guvernează un stat etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • [Fata cea mai mică] era cheia casei, ea era cîrmuitoarea gospodăriei, nimic nu scăpa ochilor ei. POPESCU, B. I 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cârmui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09