CÎRMUITOR, -OARE, cîrmuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce, administrează, poartă grijă de bunul mers al unei instituții, al unei gospodării etc.; persoană care guvernează un stat. [Fata cea mai mică] era cheia casei, ea era cîrmuitoarea gospodăriei, nimic nu scăpa ochilor ei. POPESCU, B. I 51. – Pronunțat: -mu-i-.