13 definiții pentru cârciumăriță crâșmăriță cârcimăriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRCIUMĂRÍȚĂ, cârciumărițe, s. f. Cârciumăreasă (1). [Var.: crâșmăríță, (reg.) cârcimăríță s. f.] – Cârciumar + suf. -iță.

CÂRCIUMĂRÍȚĂ, cârciumărițe, s. f. Cârciumăreasă (1). [Var.: crâșmăríță, (reg.) cârcimăríță s. f.] – Cârciumar + suf. -iță.

cârciumăríță sf [At: (a. 1741) URICARIUL, IV, 405/3 / V: (reg) ~cim~, cârșm~, cârjm~, crâșm~ / Pl: ~țe / E: cârciumar + -iță] 1-2 Cârciumăreasă (1-2).

CÂRCIUMĂRÍȚĂ ~e f. 1) Femeie care ține o cârciumă. 2) Soție a cârciumarului. /cârciumar + suf. ~ăriță

CÂRCIMĂRÍȚĂ s. f. v. cârciumăriță.

CÂRCIMĂRÍȚĂ s. f. v. cârciumăriță.

CRÂȘMĂRÍȚĂ s. f. v. cârciumăriță.

CRÂȘMĂRÍȚĂ s. f. v. cârciumăriță.

cârcimăríță sf vz cărciumăriță

crâșmăriță sf vz cârciumăriță

CÎRCIMĂRÍȚĂ s. f. v. cîrciumăriță.

CÎRCIUMĂRÍȚĂ, cîrciumărițe, s. f. Cîrciumăreasă (1). – Variantă: cîrcimăríță (pronunța cîrci-mă-) (TEODORESCU, P. P. 331) s. f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârciumăríță s. f., g.-d. art. cârciumăríței; pl. cârciumăríțe

cârciumăríță s. f., g.-d. art. cârciumăríței; pl. cârciumăríțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRCIUMĂRÍȚĂ s. v. cârciumăreasă.

CÎRCIUMĂRIȚĂ s. cîrciumăreasă. (~, nevasta cîrciumarului.)

Intrare: cârciumăriță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârciumăriță
  • cârciumărița
plural
  • cârciumărițe
  • cârciumărițele
genitiv-dativ singular
  • cârciumărițe
  • cârciumăriței
plural
  • cârciumărițe
  • cârciumărițelor
vocativ singular
  • cârciumăriță
  • cârciumărițo
plural
  • cârciumărițelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâșmăriță
  • crâșmărița
plural
  • crâșmărițe
  • crâșmărițele
genitiv-dativ singular
  • crâșmărițe
  • crâșmăriței
plural
  • crâșmărițe
  • crâșmărițelor
vocativ singular
  • crâșmăriță
  • crâșmărițo
plural
  • crâșmărițelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârcimăriță
  • cârcimărița
plural
  • cârcimărițe
  • cârcimărițele
genitiv-dativ singular
  • cârcimărițe
  • cârcimăriței
plural
  • cârcimărițe
  • cârcimărițelor
vocativ singular
  • cârcimăriță
  • cârcimărițo
plural
  • cârcimărițelor

cârciumăriță crâșmăriță cârcimăriță

etimologie:

  • cârciumar + sufix -iță.
    surse: DEX '09 NODEX