opțiuni
  • info

10 definiții pentru cântător (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂNTĂTÓR, -OÁRE, cântători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase. 2. S. m. (Înv.) Cântăreț (1) (de profesie). 3. S. m. (Înv.) Cântăreț (2). 4. S. m. (Pop.) Cocoș. ♦ (În expr.) (Pe) la cântători = în zorii zilei. – Cânta + suf. -ător.

CÂNTĂTÓR, -OÁRE, cântători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase. 2. S. m. (Înv.) Cântăreț (1) (de profesie). 3. S. m. (Înv.) Cântăreț (2). 4. S. m. (Pop.) Cocoș. ♦ (În expr.) (Pe) la cântători = în zorii zilei. – Cânta + suf. -ător.

cântător, ~oare [At: TETRAEV. (1571) / Pl: ~i, ~oare / E: cânta + -ător] 1 a (D. oameni) Care cântă (bine) cu vocea Si: cântăreț (1). 2 a (D. păsări) Care scoate sunete plăcute, melodioase Si: cântăreț (2). 3-5 smf Cântăreț (3-5). 6 sm (Îvp) Cocoș. 7 sm (Îvp; îlav) Pe la ~i Pe la cântatul cocoșilor.

CÂNTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (despre persoane sau despre păsări) Care cântă frumos; care are darul de a cânta. /a cânta + suf. ~ător

cântător a. și m. 1. care cântă: pasăre cântătoare; 2. cocoș: despre ziori la glas viu de cântători AL.; 3. pl. timp despre ziuă, când cântă cocoșii: noaptea pe la cântători când zorile ’s albe. AL.

CÎNTĂTÓR2, -OÁRE, cîntători, -oare, adj. (Despre oameni și păsări) Care cîntă, care știe să cînte; cîntăreț. Pasăre cîntătoare. ▭ Frunză verde lăcrimioară, Am avut o sorioară, Iubitoare, Cîntătoare, Născută la flori de soare. HODOȘ, P. P. 105. 4; Fig. Era orașul... O verde oază fermecată Cu repezi ape cîntătoare. MACEDONSKI, O. I 188.

cîntătór, -oáre adj. Care cîntă. Fig. Cocoș. Pe la cîntătorĭ, cînd cîntă cocoșiĭ, noaptea spre dimineață.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cântătór adj. m., s. m., pl. cântătóri; adj. f. sg. și pl. cântătoáre

cântătór adj. m., s. m., pl. cântătóri; f. sg. și pl. cântătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂNTĂTÓR adj. (înv.) cântăreț. (Pasăre ~oare.)

CÎNTĂTOR adj. (înv.) cîntăreț. (Pasăre ~. )

Intrare: cântător (adj.)
cântător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cântător
  • cântătorul
  • cântătoru‑
  • cântătoare
  • cântătoarea
plural
  • cântători
  • cântătorii
  • cântătoare
  • cântătoarele
genitiv-dativ singular
  • cântător
  • cântătorului
  • cântătoare
  • cântătoarei
plural
  • cântători
  • cântătorilor
  • cântătoare
  • cântătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cântător (adj.) cântătoare

  • 1. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cântăreț, -eață attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pasăre cântătoare.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde lăcrimioară, Am avut o sorioară, Iubitoare, Cîntătoare, Născută la flori de soare. HODOȘ, P. P. 105.
      surse: DLRLC
    • figurat Era orașul... O verde oază fermecată Cu repezi ape cîntătoare. MACEDONSKI, O. I 188.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cânta + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09