cântător, cântători, adj., s.m. (înv.; pop.) Dimineața devreme; la primul cântat al cocoșilor: „Că vă vin colindători / Noaptea, pe la cântători” (Memoria, 2001: 91). – Din cânta, cântat + suf. -ori (MDA); din cânta + suf. -tor, un calc după sl., în care numele păsării stă în legătură cu vb. a cânta (Frățilă).