8 definiții pentru cântărit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cântărit1 sn [At: DA / Pl: ? / E: cântări] 1-5 Cântărire (1-5).

CÂNTĂRÍT1 s. n. Faptul de a cântări.V. cântări.

CÂNTĂRÍT1 s. n. Faptul de a cântări.V. cântări.

cântărit n. lucrarea de a cântări și rezultatul ei: cântăritul mărfurilor.

cîntărít n., pl. urĭ. Acțiunea de a cîntări.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂNTĂRÍT s. cântar, cântărire, (pop.) cântăreală. (L-a înșelat la ~.).

CÎNTĂRIT s. cîntar, cîntărire, (pop.) cîntăreală. (L-a înșelat la ~.)

Intrare: cântărit (s.n.)
cântărit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cântărit
  • cântăritul
  • cântăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cântărit
  • cântăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cântărit (s.n.)

etimologie:

  • vezi cântări
    surse: DEX '98 DEX '09