3 definiții pentru cântărit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂNTĂRÍT2, -Ă, cântăriți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cumpănit, chibzuit, socotit. – V. cântări.

CÂNTĂRÍT2, -Ă, cântăriți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cumpănit, chibzuit, socotit. – V. cântări.

cântărit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: cântări] 1 A cărui greutate a fost determinată cu ajutorul cântarului (2). 2 Apreciat. 3 Chibzuit. 4 Prețuit.

CÎNTĂRÍT, -Ă, cîntăriți, -te, adj. Cumpănit, chibzuit. Vorbe cîntărite.

Intrare: cântărit (adj.)
cântărit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cântărit
  • cântăritul
  • cântăritu‑
  • cântări
  • cântărita
plural
  • cântăriți
  • cântăriții
  • cântărite
  • cântăritele
genitiv-dativ singular
  • cântărit
  • cântăritului
  • cântărite
  • cântăritei
plural
  • cântăriți
  • cântăriților
  • cântărite
  • cântăritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cântărit (adj.)

etimologie:

  • vezi cântări
    surse: DEX '98 DEX '09