9 definiții pentru cântăreală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cântăreálă sf [At: PONI, F. 36 / Pl: ~eli / E: cântări + -eală] (Rar) 1-3 Cântărire (1-3).

CÂNTĂREÁLĂ s. f. (Rar) Cântărire. – Cântări + suf. -eală.

CÂNTĂREÁLĂ s. f. (Rar) Cântărire. – Cântări + suf. -eală.

cântăreală f. starea lucrului cântărit.

CÎNTĂREÁLĂ s. f. (Rar) Cîntărire. Cîntăreală dreaptă.

cîntăreálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a cîntări.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cântăreálă (rar) s. f., g.-d. art. cântărélii

cântăreálă s. f., g.-d. art. cântărélii; pl. cântăréli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂNTĂREÁLĂ s. v. cântar, cântărire, cântărit.

cîntărea s. v. CÎNTAR. CÎNTĂRIRE. CÎNTĂRIT.

Intrare: cântăreală
cântăreală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cântărea
  • cântăreala
plural
genitiv-dativ singular
  • cântăreli
  • cântărelii
plural
vocativ singular
plural