4 definiții pentru băunire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băuni vb. IV. v. băuna.

BĂUNI, băun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-] – Cf. bau.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băuni vb. (sil. bă-u-), ind. prez. 1 sg. băun/baun, imperf. 3 sg. băunea; conj. prez. 3 sg. și pl. băune/baune

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂUNI vb. v. mugi, rage, zbiera.

Intrare: băunire
băunire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băunire
  • băunirea
plural
  • băuniri
  • băunirile
genitiv-dativ singular
  • băuniri
  • băunirii
plural
  • băuniri
  • băunirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băuni, băunverb

etimologie:
  • cf. bau DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.