BĂJENI, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

băjăni vr vz băjeni

băjeni vr [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 259/23 / V: (înv) bej~, bejăni, (reg) ~jăni / Pzi: ~nesc / E: bejan] 1-3 (Înv; d. oameni sau o colectivitate) A-și părăsi (casa sau) provincia ori (patria) din cauza (invaziilor dușmanilor sau) a persecuției politice ori a oprimării fiscale Si: (îrg) a (se) băjenări (1-3). corectat(ă)

bejăni v vz băjeni

bejeni v vz băjeni

băjeni vb. IV. refl., intr. (înv.; despre oameni) A-și părăsi, vremelnic, casa, ținutul, țara din cauza unor invazii, a unor persecuții, a unor catastrofe etc.; (înv.) a băjenări. • prez.ind. -esc. și bejăní, bejení vb. IV. /de la băjenie, prin derivare regresivă.

bejăni vb. IV. v. băjeni,

bejeni vb. IV. v. băjeni,

BĂJENI, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A-și părăsi vremelnic casa, provincia sau patria din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

BĂJENI, băjenesc, vb. IV. Refl. (învechit și arhaizant) A se refugia din calea dușmanilor cotropitori; a-și părăsi căminul, a fugi din cauza jafurilor admiAstrative și a exploatării boierești; a (se) băjenări. (Atestat în forma bejăni) Astăzi [omul] dormita tihnit la vatra lui; mini era nevoit să se bejănească în codri. SADOVEANU, F. J. 458. – Variante: bejeni (SADOVEANU, O. I 515), bejăni vb. IV.

BĂJENI, băjenesc, vb. IV. Refl. (Înv. și arh.) A-și părăsi casa, provincia sau patria din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a exploatării boierești; a pribegi, a se refugia. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie.

BEJĂNI vb. IV. v. băjeni.

BEJENI vb. IV. v. băjeni.

A SE BĂJENI mă ~esc intranz. rar A pleca în băjenie; a pribegi. /Din băjenie

A BĂJENI ~esc intranz. rar A se afla în situația de băjenar; a fi băjenar. /Din băjenie

bejenì v. (învechit) a fugi dinaintea unei invaziuni vrăjmașe.

bejenésc (est) și bă- (vest) v. intr. (d. bejenie). Vechĭ. Mă refugiez de frica dușmanilor care năvălesc. V. refl. Satele luĭ nu se bejenea (Cost. 1, 288). – În est. pop. bejă-.

băjeni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenesc, imperf. 3 sg. băjenea; conj. prez. 3 să băjenească

băjeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenesc, imperf. 3 sg. băjenea; conj. prez. 3 sg. și pl. băjenească

băjenesc, -neam 1 imp.

BĂJENI vb. v. fugi, pribegi, refugia.

băjeni vb. v. FUGI. PRIBEGI. REFUGIA.