băcit¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: băci] 1 Băciuire (1). 2 (Reg; pan) Mocăire. 3 (Reg; d. copii) Plescăire. 4 (Fig) Zăbovire. 5-7 Băciuire (5-7). 8 Băcire (8). 9 (Înv) Parte din suma câștigată prin vânzarea produselor, care i se dă baciului³ (1) drept remunerație. 10-11 Ocupație a baciului³ (1-3).

băcít s.n. 1 Ocupația baciului. 2 (în trecut) Parte din produsele stînei care se dădea baciului drept plată. • /baci + -it.

BĂCIT sbst. 🐑 Zeciuială luată de baciu din produsul stînei: ~ul baciului e 1/10 din suma dulceții (JIP.).

BĂCIT s. n. 1. Profesiunea de baci. 2. Partea din produsul stînii care se dădea în trecut baciului drept remunerație.

BĂCIT s. n. 1. Ocupația baciului. 2. Partea din produsele stînii care i se dădea în trecut baciului drept remunerație. – Din baci + suf. -it.

băcít n., pl. urĭ. Zecĭuĭala luată de bacĭ.

băcit (rar) s. n.

băcit (rar) s. n.

băcit s. n.

băcit, s.n. Meșteșugul prelucrării laptelui. – Din băci.

băcit, s.n. – Meșteșugul prelucrării laptelui (Georgeoni, 1936: 82). – Din băci (< baci) (MDA).

băcit, s.n. – Meșteșugul prelucrării laptelui (Georgeoni 1936: 82). – Din baci + -it.