băciuire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: băciui] (Îvr) 1 Preparare a brânzeturilor Si: (rar) băcire (1), băcit¹ (1), băciuit¹ (1). 2 (Reg; pan) Mocăire. 3 (Reg; d. copii) Plescăire. 4 (Fig) Zăbovire. 5 (Fig) Oprire adeseori la o casă Si: (rar) băcire (5), băcit¹ (5), băciuit¹ (5). 6 (Fig) Stăruire pe lângă cineva, pentru ceva Si: (rar) băcire, băcit¹ (6), băciuit¹ (6). 7 (Fig) Apelare frecventă la cineva într-o afacere Si: (rar) băcire (7), băcit¹ (7), băciuit¹ {1). 8 (Pgn) Locuire.

băciuíre s.f. (reg.) Acțiunea de a băciui și rezultatul ei. • pl. -i. /v. băciui.